Isaia 1:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Rușine-o să vă fie-apoi, De terebinți-n care voi – Cândva – plăcerea v-ați găsit. De-asemenea veți fi roșit Din pricina grădinilor, Drept cuib al desfătărilor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri în care vă găseați plăcerea; veți roși din cauza grădinilor, pe care le-ați ales.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ «Vă va fi rușine de stejarii care vă ofereau satisfacție. Veți roși din cauza grădinilor pe care le-ați ales!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Ei se vor rușina de stejarii care v-au plăcut și veți roși de grădinile pe care le-ați ales.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ „Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați,

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁹ Căci se vor rușina de terebinții pe care i‐ați dorit și vă veți roși de grădinile pe care le‐ați ales.

Isaia 1:29 Mawu Ofanana

Isaia 30:22

Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”

Isaia 31:7

„În ziua ‘ceea, negreșit, O să-și arunce fiecare, Toți idolii pe care-i are, Fie că-s din argint lucrați, Fie că-n aur sunt turnați. Lepădați idolii avuți, Idoli care au fost făcuți De ale voastre mâini vădite Precum că sunt nelegiuite.

Isaia 42:17

Au să se deie înapoi, Fiind plini de rușine-apoi, Cei ce și-au pus nădejdea lor În mâinile idolilor Și care zis-au despre ei: „Doar voi ne sunteți dumnezeii!”

Isaia 45:16

Sunt uluiți și rușinați Cei ce fac idolii turnați Și umiliți sunt scoși afară Căci încărcați sunt, de ocară.

Isaia 57:5

Nu sunteți voi acea sămânță Cari încălzește-a ei ființă, Doar pentru idoli, negreșit, Sub orice pom verde vădit Și care junghie, pe văi Sau pe sub stânci, pe fii săi?

Isaia 65:3

Spre un popor care-Mi stârnește Mânie, căci el dăruiește Jertfe-n grădini și-apoi se duce, Tămâie, pentru a aduce, Ca să o ardă ăst popor, Pe-acoperișul caselor.

Isaia 66:17

Aceia care se sfințesc Și în grădini se curățesc, Dar se adună cu cei care Vor folosi pentru mâncare Carnea de porc, sau se hrănesc Cu șoareci, ori se dovedesc A mânca lucrurile-oprite Cari urâciune sunt privite, În vremea ‘ceea au să piară, Căci nu vor fi lăsați în țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 2:20

„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.

Ieremia 3:6

„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.

Езекиел 16:63

Ca de trecut să-ți amintești, Să-ți închizi gura, să roșești Cuprinsă de rușinea ta Atunci când Eu îți voi ierta Toate pe câte le-ai făcut, Păcatele ce le-ai avut. Așa va fi, cum am zis Eu, Care sunt Domnul Dumnezeu,”

Езекиел 36:31

Atunci, vă veți aduce-aminte De răul cel de mai ‘nainte, Pe care voi l-ați făptuit Și scârba vă va fi lovit Din pricina păcatelor Precum și-a urâciunilor Cari ale voastre se vădesc.

Езекиел 6:13

Când ai voști’ oameni au să cadă, În al vost’ mijloc, morții, pradă, Când morții voști’ vor fi aflați Printre altare-mprăștiați Și printre toți idolii lor Pe culmile dealurilor, Pe munți-nalți și semețiți Sau sub copacii înverziți, Precum și sub acei stejari, Stufoși, cu ramurile mari – Adică unde își ardeau Tămâia ce o aduceau, Prin care, un miros plăcut, Pentru-ai lor idoli au făcut – Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.

Osea 14:3

Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”

Osea 14:8

Ce are Efraim a face, Cu idolii? Le voi da pace. Am să-i ascult și-am să-i privesc, Căci chiparos verde, voiesc, Pentru-al lor neam, ca să fiu Eu. Rodul ai să-l primești mereu, Doar de la Mine, negreșit.

Osea 4:13

Jertfe aduce-acest popor, Pe vârfurile munților. Pe dealuri ‘nalte, sub stejari, Plopi, terebinți, sunt locuri cari La ars tămâie folosesc, Căci umbră bună dăruiesc. Fiicele voastre, iar apoi Nurorile ce sunt cu voi, A fi prea curve, se vădesc.

Osea 4:19

Strânși fi-vor de aripi de vânt, Căci de rușine dați ei sânt, Cu-altarele cele pe care Întregul lor popor le are!”

Romani 6:21

Și ce-ați făcut? Vă amintiți? Ce roade ați adus? Ei bine, Roade de cari vă e rușine, Pentru că știe fiecare Că toate lucrurile care, La început, le-ați săvârșit, Au plată, moartea, la sfârșit.