Isaia 1:28 - Biblia în versuri 2014

²⁸ Cei păcătoși și răzvrătiți, Cu moartea, fi-vor pedepsiți. La fel și cei ce se vădesc, Pe Domnul, că Îl părăsesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁸ Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi zdrobiți împreună și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor pieri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁸ Dar cei neascultători și păcătoșii vor fi distruși împreună și cei care Îl abandonează pe Iahve. Da, aceia vor fi eliminați!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁸ Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi zdrobiți împreună, iar cei care-l părăsesc pe Domnul vor pieri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁸ Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁸ Dar dărâmarea celor fărădelege și a păcătoșilor va fi deodată și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.

Isaia 1:28 Mawu Ofanana

1 Cronici 28:9

Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.

2 Cronici 21:10

Răscoala Edomiților Față de Iuda, s-a văzut, Că până astăzi a ținut. Cam tot atunci, a încercat Și Libna de s-a răsculat. Tot ceea ce se petrecuse Atunci, drept pricină avuse Faptul că Iuda a greșit, Pe Domnul, când L-a părăsit.

2 Cronici 28:23

Și-n urmă jertfe a adus La dumnezeii cei pe care Țara Damascului îi are. El s-a gândit: „Ăști dumnezei, I-ajută pe vrăjmașii mei. De-aceea, eu am să mă duc Și jertfe, lor, am să le-aduc, Să mă ajute și pe mine Și astfel să îmi meargă bine.” Dar acești idoli l-au făcut Pe împărat de-a fi căzut Și, în păcate, după el, A tras întregul Israel.

2 Cronici 28:6

Pecah, cel care se vădea Drept fiu al lui Ramalia, Ucise douăzeci de mii, Atunci, dintre-ai lui Iuda fii, Care viteji s-au dovedit, Doar pentru că L-au părăsit Pe Domnul Dumnezeul lor, Cari fost-a al părinților.

Iov 31:3

Dar oare, nu este pieirea Pentru cei răi? Nenorocirea Nu-i pentru cei fără de lege? Nu pot, un lucru, a-nțelege:

Iov 34:26

Și-n fața tuturor, lovește,

Iov 34:27

Pe cei mari cari s-au abătut De pe-al Lui drum. Ei au făcut

Psalmi 1:6

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Psalmi 104:35

Aceia cari păcătoși sânt Să piară-acum, de pe pământ, Iar toți cei răi să nu mai fie, Ci morți s-ajungă, pe vecie! Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu! Toți cei ce-n lume vă aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!

Psalmi 125:5

Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!

Psalmi 37:38

Cât despre cei ce-s răzvrătiți, Ei n-au putință de scăpare, Pentru că fi-vor nimiciți. Și tot aceeași soartă are Sămânța lor. Dar cei curați –

Psalmi 5:6

Toți cei care minciuni rostesc Pierduți sunt, căci îi pedepsești.

Psalmi 73:27

Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.

Psalmi 9:5

Pedeapsă dai neamurilor, Iar numele au să le fie Șterse apoi, pentru vecie.

Psalmi 92:9

Ai Tăi dușmani, toți sunt loviți Și pier. Cei răi sunt risipiți.

Proverbe 29:1

Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.

Isaia 1:4

Vai ție, neam nenorocit, Popor rău și nelegiuit, Sămânță de copii stricați Și de păcate încărcați! Pe Domnul, ei L-au părăsit, Pentru că L-au disprețuit, Întorcând spatele la Cel Cari îi e Sfânt, lui Israel…”

Isaia 24:20

Se clatină din temelie Ca și un om prins de beție. Colibă tremurând în vânt, Pare acest întreg pământ. Cade; păcatul îl apasă; Să se ridice, nu-l mai lasă.

Isaia 30:13

Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

Isaia 50:1

„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.

Isaia 50:11

Voi – care faceți foc și știți, Mereu, ca să îl întețiți, Punând tăciuni – să căutați, Doar în lumină să umblați – Doar în lumina cea pe care, Focul, făcut de voi, o are. Din a Mea mână, vor veni Toate și se vor împlini, Pentru ca să ajungeți voi, Să zaceți în dureri apoi.”

Isaia 58:2

Ei – zi de zi – M-au întrebat, Căci vor să știe calea Mea. Ei par a fi asemenea Unui popor neprihănit, Ca și cum n-ar fi părăsit Legea pe cari le-am dat-o Eu, Cel care le sunt Dumnezeu.

Isaia 64:6

Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.

Isaia 65:11

Pe voi – cei care Îl lăsați Pe Domnul vostru sau uitați De Numele Cel Sfânt al Meu Și-o masă-ntindeți, tot mereu, Norocului, iar Sorți-n dar, Spre cinste-i umpleți un pahar –

Isaia 66:17

Aceia care se sfințesc Și în grădini se curățesc, Dar se adună cu cei care Vor folosi pentru mâncare Carnea de porc, sau se hrănesc Cu șoareci, ori se dovedesc A mânca lucrurile-oprite Cari urâciune sunt privite, În vremea ‘ceea au să piară, Căci nu vor fi lăsați în țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Ieremia 17:13

Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”

Ieremia 44:12

Am să iau astă rămășiță, Care-i din a lui Iuda viță – Cari spre Egipt vrea să pornească, Acolo ca să locuiască, Pentru o vreme – și să știți Precum că fi-vor nimiciți. Îi va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea. Vor fi o pricină, în țară, De-afurisenie și ocară Și de blestem, de spaimă mare Și groază, pentru fiecare.

Osea 14:9

Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

2 Petru 3:7

Cerul de azi și-acest pământ, Acum, tot prin acel Cuvânt, Păzite-s, cu întreaga lume, Pân’ va veni un timp anume, Ce va aprinde, dintr-odată, În acea zi de judecată, Focul, de care, mistuiți, Vor fi toți cei nelegiuiți.

Revelația 21:8

Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”

1 Samuel 12:25

Dar dacă, rele, săvârșiți, Atunci încredințați să fiți, Precum că veți muri și voi, Și împăratul vostru-apoi.”