Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 1:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Pământule – neîncetat – Și cerule, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Așa vorbește Dumnezeu: „Niște copii am hrănit Eu. Eu i-am crescut și i-am vegheat Dar ei, însă, s-au răsculat Și împotrivă-Mi au pornit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ascultați, ceruri! Ascultă cu atenție, pământule, căci Domnul a vorbit: „Am îngrijit copii și i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Ascultă, cer! Tu, pământ, fii atent; pentru că Iahve a vorbit, zicând: «Am îngrijit și am crescut niște copii; dar ei s-au revoltat împotriva Mea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ascultați, cerurilor, și pleacă-ți urechea, pământule, căci Domnul vorbește: „Am dat naștere la fii și i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Auziți, ceruri și pleacă urechea, pământule! Căci Domnul a vorbit: Am hrănit și am crescut copii și ei s‐au răzvrătit împotriva mea.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 1:2
37 Mawu Ofanana  

Și a uitat de Dumnezeu, De Cel pe care Îl aveau Părinții săi, pe când trăiau.


Popoarelor, să ascultați, Iar voi aminte să luați – Voi cari în lume locuiți – În orice stare vă găsiți.


Spre cerurile cari sus sânt – Și-asemenea și spre pământ, Cu glas de tunet a strigat, Poporul când Și-a judecat:


„Vai”, zice Domnul, „de cei care Copii sunt – plini de ne-ascultare – Cari răzvrătiți s-au arătat Căci legăminte-au încheiat Care nu vin din Duhul Meu Și-astfel, păcătuiesc mereu! Prin tot ceea ce au lucrat, Ei strâng păcat după păcat!


Să scrii dar, astfel: „Negreșit, Acest popor e răzvrătit. Fii mincinoși se dovedesc, Niște copii cari nu voiesc S-asculte Legea Domnului Și a păzi porunca Lui.


„Acum, fii ai lui Israel Întoarceți-vă la Acel Pe care voi L-ați părăsit.”


„Voi, neamuri, vă apropiați Grabnic – acum – să ascultați! Popoarelor, luați aminte Și ascultați aste cuvinte!” S-asculte și acest pământ, Cu toți cei care, pe el, sânt!


Însă cu toate-acestea, iată, Tu Doamne ești al nostru Tată. Căci Avraam nu ne-a știut, Israel nu ne-a cunoscut. Tu Doamne, numai, Te vădești Precum că al nost’ Tată ești, Căci Tu ești Cel care ne știe Din veșnicie-n veșnicie. Știut ești, de către popor, Fiind „Al nost’ Mântuitor”.


Mâinile Mele, răbdător, Mi le-am întins spre un popor Cari răzvrătit s-a arătat Și pe căi rele a umblat, Purtat de gândurile lui, Fără de frica Domnului!


„Luați, acum, cu toți aminte, La ale Domnului cuvinte. Atenți să fiți ca nu cumva, Mândru să fie cineva. Acela care ne vorbește, Al nostru Domn Se dovedește!


Ascultă țară, țară, țară! Ascultă și ia seama, iară, La glasul Domnului, căci El


„Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, Căci am să iert al vost’ păcat!” „Primește-ne Doamne, de-ndat’, Căci Tu ai fost și ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați


Ascultă și tu vântule, Precum și tu, pământule! Are să vadă-ntreaga fire Cum am s-aduc nenorocire Peste acest întreg popor, Ca rod al gândurilor lor, Căci ei nu au luat aminte La ale Mele-nvățăminte Și pentru că nu au luat În seamă Legea ce le-am dat.


Cetate. Du-te să vorbești Căci vreau, o pildă, să rostești, În astă casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită. Să zici dar: „Cel care mereu E Domn, precum și Dumnezeu, Iată, în felu-acesta spune: „Apă-n cazan, acuma pune!


Acum, voi munți din Israel, Să ascultați cuvântul spus De către Domnul Cel de Sus!” Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Spre munți, spre dealuri și spre văi, Spre ale râurilor căi, Către ruine pustiite, Către cetăți ce-s părăsite – Care ajuns-au ca să cadă În mâna neamurilor, pradă – Și sunt de râsul tuturor Popoarelor neamurilor.


Seamă luați la ăst cuvânt, Pe care l-a rostit Cel Sfânt, Contra copiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari, de la Egipteni, din țară, De Domnul, fost-au scoși afară!


Cuvântul cel venit de sus, Al Domnului, care-a fost spus Lui Mica – cel ce se vădea Că de la Moreșet venea – Pe vremea-n care, împărați, Iotam și-Ahaz fost-au aflați În Iuda, și-apoi Ezechia Luă – în urma lor – domnia, Iar prorocia se vădește Că spre Ierusalim țintește Și spre Samaria apoi.


Popoarelor, ascultați voi! S-asculte și acest pământ, Cu toate câte pe el sânt! Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – Și șade-n Templul Său cel sfânt – Martor să fie, pe pământ, În contra voastră, negreșit!


Dar eu, plin de putere, sânt, Iar Duhul Domnului Cel Sfânt În mine e. A mea ființă, De a dreptății cunoștință, E plină și, de-asemenea, De vlagă, plină, este ea, Să pot să fac de cunoscut, Lui Iacov, tot ce a făcut: Nelegiuirile din el, Păcatele lui Israel.”


Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”


Deci, nu putem să nu vorbim De toate câte noi le știm, Pentru că noi le-am auzit Și le-am văzut, necontenit.”


Apoi, de grijă, v-a purtat Când, prin pustie, ați umblat. Va dus, deci, Domnul, prin pustiu, Precum un om, pe al său fiu, Și ați ajuns aici, astfel.


Azi, cerul și acest pământ, Martori, în contra voastră-mi sânt, Că înainte v-am adus Și-n fața ochilor v-am pus Viață și moarte, după care Blestem și binecuvântare. Alegeți viața, să trăiți Voi și ai voștri, fericiți,


Iată cuvintele pe care Le-a așezat Moise-n cântare: „Luați aminte ceruri, voi, Căci am să vă vorbesc apoi! Ascultă – cu luare-aminte – Pământule, aste cuvinte, Pe care am să le rostesc.


Martor – în contra voastră – eu Iau astăzi cerul și pământul, Că se va împlini cuvântul Pe care-l spun și-o să pieriți, Din țara ce o s-o primiți, Peste Iordan. Nu veți avea, Atuncea, zile multe-n ea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa