Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 1:18 - Biblia în versuri 2014

18 „Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Veniți acum să ne judecăm!“, zice Domnul. „Deși păcatele voastre sunt precum haina stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Iahve vă cheamă, zicând: «Veniți acum să ne judecăm. Deși păcatele voastre sunt ca o haină de culoarea roșu-aprins, ele se vor face albe ca zăpada. Deși sunt roșu-închis, ele se vor face ca lâna.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Veniți să discutăm!”, zice Domnul. „Dacă păcatele voastre vor fi [roșii] ca [pânza] stacojie, ca zăpada le voi albi și, dacă vor fi roșii ca purpura, vor deveni [albe] ca lâna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Veniți acum și să ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre ca și cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, vor fi ca lâna.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 1:18
23 Mawu Ofanana  

Nu este nimeni, între noi, Ca mâna, peste amândoi,


Iar cu isop, Doamne, mereu, Mă curăță neîncetat, Mai alb să fiu și mai curat Decât zăpada se arată.


Nu mai privi spre ale mele Păcate, ci uită de ele! Șterge nelegiuirea mea!


Mai marii tăi sunt răzvrătiți Și sunt cu hoții însoțiți. Doar mitei, ei îi sunt supuși Și doar de pofte sunt conduși. Orfanul n-are ce să cate La ei, căci nu îi fac dreptate. Nici pricinile văduvei Nu pot s-ajungă pân’ la ei.


Curând, curând Domnul Se-arată Și o să facă judecată. Domnul are să stea-n picioare Și o să judece popoare.


„Mă ascultați, ostroavelor! Vă-nviorați popoarelor, Prindeți putere, să veniți În fața Mea și să vorbiți! Haideți, v-apropiați dar, voi, Ca să ne judecăm apoi.


„Apără-ți pricina, de-ndată! Adă dovezi și le arată!” – Domnul a zis, cari Împărat E, peste Iacov, așezat.


Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”


Acel ce Mă îndreptățește, Foarte aproape Se găsește. „Atuncea, cine va putea, Ca să vorbească-n contra Mea? Să vină-n față și să-Mi spună Și-apoi să mergem împreună!” Cine Îmi e potrivnic? Cine? Să-nainteze, înspre Mine!”


Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”


Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?


Dar dacă cel rău, înapoi, Are să se întoarcă-apoi, De la păcatele pe care Le-a săvârșit fără-ncetare – Făcând ceea ce-i drept și bine – Sufletu-n viață și-l va ține.


Căci toate ale lui păcate, De pân’ atunci, vor fi uitate. Omul acela a făcut Ce este bine și plăcut Și va trăi în acest fel, Prin lucrul bun făcut de el!”


Munți, ascultați pricina Lui! Ascultați glasul Domnului! Luați aminte și voi cari Vă arătați temelii tari Ale pământului! Căci iată, Domnul are o judecată, Cu-al Său popor, pentru că El Se judecă cu Israel.


Cum avea Pavel obicei, În sinagogă, a intrat, La rând, trei zile de Sabat Și, din Scriptură, le-a vorbit,


Pavel vorbea, pentru Iudei, Și pentru Greci, neîncetat, În sinagogă, la Sabat.


Când de neprihănire-a spus Pavel, precum și de-nfrânare, De judecata viitoare, Felix îi zise îngrozit: „Azi e destul cât am vorbit. Du-te, căci o să mai vorbim, Când alt prilej o să găsim. Am să te chem și iar vom sta, Atenți, și te vom asculta.”


Atunci când Legea a venit, Prin ea, greșeala s-a-nmulțit. Unde-i păcat mult, să știți dar, Precum că este mai mult har;


„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.


Acuma dar, vă-nfățișați Și-n fața Domnului, să stați, Ca să vă judec mai apoi, Pe fiecare dintre voi, Pentru tot binele avut, Pe care Domnul l-a făcut Pentru părinții voști’, precum Și pentru-ntreg poporu-acum.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa