Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 1:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul a glăsuit apoi: „Jertfe voiesc Eu, de la voi? Grăsimile vițeilor Sau arderea berbecilor, Nu-Mi trebuie! Îmi e destul! De-a voastră jertfă sunt sătul! Nu vreau sângele țapilor, De tauri, sau al oilor!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?“, zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu-Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Iahve vă spune: «Ce (credeți voi că) reprezintă pentru Mine mulțimea sacrificiilor voastre? Sunt sătul de arderile integrale oferite din berbeci și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu Îmi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 „Ce-mi trebuie mulțimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „M-am săturat de arderile voastre de tot de berbeci și de grăsimea vițeilor; sângele taurilor, al mieilor și al țapilor mă dezgustă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Ce‐mi trebuie mulțimea jertfelor voastre? zice Domnul: Sunt sătul de arderile de tot de berbeci și de grăsimea celor îngrășate și nu am plăcere de sângele taurilor și al mieilor și al țapilor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 1:11
23 Mawu Ofanana  

Iată că jertfe nu dorești, Dar de mâncare nu voiești, Ci doar atât că m-ai împuns Și-urechile mi le-ai străpuns. Nu ceri nici ardere de tot, Nici jertfe care se socot Daruri a fi de mulțumire, Pentru a face ispășire.


Nu pentru jertfele pe care Mi le aduci, primești mustrare, Căci jertfele ce le socot A fi drept arderea de tot Sunt necurmate-n fața Mea.


Jertfe, dacă ai fi voit, Îți aduceam eu, negreșit. Dar jertfele ce se socot A fi drept ardere de tot, Ție nu-Ți plac. Precum se știe,


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Dreptate dacă s-a făcut În judecată, mai plăcut E lucru-acesta Domnului, Decât jertfele omului.


Ei – zi de zi – M-au întrebat, Căci vor să știe calea Mea. Ei par a fi asemenea Unui popor neprihănit, Ca și cum n-ar fi părăsit Legea pe cari le-am dat-o Eu, Cel care le sunt Dumnezeu.


Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.


Tămâia Îmi trebuie Mie, Care din Seba o să vie? De trestie mirositoare, Credeți că am nevoie oare, Ce dintr-o țară-ndepărtată Adusă e, spre a-Mi fi dată? Arderi de tot, care se fac, Aflați că nu Îmi sunt pe plac. Jertfele voastre, să se știe Că nu Îmi sunt plăcute Mie.”


„Așa vorbește, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor! În acest fel, vorbește Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel: „Arderi de tot adăugați Și jertfe; carne să mâncați!


Căci iată, nu jertfe voiesc, Ci bunătate Eu doresc! Decât arderi de tot, mereu, Cunoașterea de Dumnezeu E ceea ce Eu am cerut!


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Faceți să fumege, de-ndat’, Jertfele cari, cu aluat Făcute sunt și au menire De jertfe pentru mulțumire! Trâmbițe-n mâini să vă luați, Cu ele ca să trâmbițați! Vestiți-vă voi, fiecare, Ce daruri dați pentru mâncare, Precum și cele ce se-adună, Date fiind de voie bună! Vestiți ce daruri sunt făcute Și faceți-le cunoscute! Deci voi, fii ai lui Israel, Să faceți dar, în așa fel, Precum vă place, tot mereu!” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Urâte-Mi sunt zilele care Le aveți voi, de sărbătoare! Văzut-am, de atâtea ori, Ce adunări de sărbători Știți voi ca să aveți, mereu! De-aceea, nu le sufăr Eu!


Jertfe Îmi dați, ce se socot A fi drept ardere de tot; Apoi Mi-aduceți daruri care Menite sunt pentru mâncare. Degeaba-Mi dați jertfele-acele, Căci n-am nici o plăcere-n ele. Iată, vițeii îngrășați, Pe cari veniți ca să Mi-i dați Drept jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire, Nu-Mi sunt pe plac și nu-Mi priesc; De-aceea, nici nu îi privesc.


Însă, primește Domnul, oare, Mii de berbeci? Nevoie are, De zeci de mii de râuri pline De untdelemn? Oare e bine, Pentr-un păcat ce l-am făcut, Să-l dau pe-ntâiul meu născut?”


Hagai a zis, preoților: „La fel este acest popor – Și acest neam de-asemenea – Acuma, înaintea Mea” – A cuvântat Domnul Cel Sfânt. „Spurcate mâinile le sânt, Iar ceea ce ei Mi-au jertfit Spurcat se-arată, negreșit!


„Du-te și spune la popor Și-asemenea preoților: „Când ați postit și ați plâns voi, În luna-a cincea, iar apoi În cea de-a șaptea – cum știut E că mereu voi ați făcut De șaptezeci de ani, prea bine – Oare postit-ați pentru Mine?


„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!


Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.


Atunci, alți robi, el a trimis Și celor invitați le-a zis: „Iată, ospățu-i pregătit. Veniți! Cu drag, eu v-am poftit. Juncii și vitele-ngrășate Pentru ospăț, au fost tăiate.”


Acum, puteți ca să plecați, Să mergeți și să învățați Ce-a însemnat „Milă voiesc, Iar nu jertfe”; căci Eu doresc Să îi aduc la pocăință, Nu pe cei cari sunt în credință – Neprihăniți și-evlavioși – Ci pe acei ce-s păcătoși.”


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa