Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 9:7 - Biblia în versuri 2014

7 Puteri, El, peste soare, are: Când poruncește, nu răsare Peste înaltul cerului. El ține, sub pecetea Lui,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare; El pecetluiește lumina stelelor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 El ordonă soarelui; și el nu mai răsare. Tot El acoperă lumina stelelor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Vorbește soarelui, și nu răsare și sigilează stelele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele sub pecetea Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 el vorbește soarelui și el nu răsare și pecetluiește stelele;

Onani mutuwo Koperani




Iov 9:7
13 Mawu Ofanana  

Iar mâinii omului îi pune Zăgaz și o pecetluiește Pentru că Dumnezeu dorește Ca omul, în mândria lui, Că e făptura Domnului, Să fie astfel obligat


Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”


„În acea zi, voi face Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Astfel încât o să-nceteze Soarele, să mai lumineze. Ameaza când are să vină, El nu o să mai dea lumină, Pentru că o să asfințească. Întreaga-ntindere cerească Și tot pământu-asemenea, În beznă-atunci, vor rămânea.


Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,


În ziua-n care s-a-ntâmplat Că, pe-mpărați, Domnul i-a dat În mâinile lui Israel, Iosua a vorbit, astfel: „Oprește-te, pe boltă, soare Și stai pe-a cerului cărare, Deasupra Gabaonului! Asupra Aialonului, Oprește-ți lună, mersul tău!”


Când auziră glasul său, Luna și soarele au stat Pe loc, până s-a răzbunat Poporul, pe vrăjmașii lui. Dar oare-n Cartea Dreptului, Lucrul acesta nu e scris? Deci soarele – precum a zis – A stat pe loc – nu s-a grăbit Să meargă către asfințit, Ci începând din acel ceas, Aproape-o zi a mai rămas Pe boltă, sus, încremenit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa