Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 9:23 - Biblia în versuri 2014

23 O, dacă biciul ar putea, De-ndată, moartea, să îți dea!… De felul cum e încercat Omul care-i nevinovat,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Și măcar de-ar aduce biciul imediat moartea… dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Și aș fi mulțumit dacă biciul (Lui) ar aduce imediat moartea! Dar El râde de durerea celui nevinovat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 De-ar aduce biciul moartea dintr-odată! El ia în râs disperarea celor nevinovați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…! Dar El râde de încercările celui nevinovat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Dacă biciul ucide deodată, el își râde de încercarea celui nevinovat.

Onani mutuwo Koperani




Iov 9:23
12 Mawu Ofanana  

Avram, atunci, și-a prăvălit Fața-n pământ și a zâmbit, Gândindu-se: „Așa ceva, Va crede, oare, cineva? Un secol, eu am împlinit. Nouă decenii, negreșit, Sarai, acum, o să-mplinească. Mai poate, oare, ea să nască?!”


Să vin acum, la împărat Și să vorbesc în acest fel, Este că vreau să afle el, Precum că m-a înspăimântat Poporul, când l-am ascultat. Am zis atunci, poporului: „Voi merge și-mpăratului, Am să-i vorbesc. Poate că el Se va milostivi astfel, Și poate va găsi cu cale, S-asculte vorba roabei sale.


Apoi, am mai adăugat: „Cuvântul spus de împărat, Are să-mi dăruie odihnă Și astfel, eu voi avea tihnă. Căci împăratul – gândesc eu – E înger al lui Dumnezeu, Gata s-asculte, cu răbdare Și-atenție, pe fiecare, Când va vorbi de lucruri bune Sau când, de rele, îi va spune.”


Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.


Vaierul celor care mor Și strigătul răniților Răsună în cetăți, mereu… Și totuși, iată, Dumnezeu Nu ia în seamă, pe pământ,


Spune-mi – din câte-ai auzit – Nevinovatul a pierit? Sau oamenii neprihăniți Au fost, vreodată, nimiciți?


Dar Dumnezeu este Acel Care, pe cel neprihănit, Nu l-a lăsat neocrotit, Iar pe cei răi i-a lepădat.


Din a Ta pricină apoi, Înjunghiați ne aflăm noi, În fiecare zi. Vedem Că precum oile suntem, Ce-s duse la măcelărie Urmând tăiate ca să fie.


Da. S-a făcut astă-ncercare Și ce are să fie oare, Dacă toiagul ce-a domnit – Cari totul a nesocotit – Va fi lovit de nimicire Și șters va fi de peste fire?” – A întrebat Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa