Iov 9:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Căci El, într-una, mă izbește Și rănile îmi înmulțește, Fără ca eu să am vreo vină, Făcând ca din a Lui pricină,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ El mă zdrobește printr-o furtună și-mi înmulțește rănile fără motiv.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Da, El mă strivește printr-o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ El mă strivește în furtună și înmulțește ce este zdrobit în mine pe degeaba.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ el care mă zdrobește în furtună și îmi înmulțește rănile fără cuvânt;

Iov 9:17 Mawu Ofanana

Iov 10:8

Că m-ai făcut un suflet viu; Că mâinile-Ți m-au modelat În întregime – chip mi-ai dat… Și-acuma, Tu mă nimicești!

Iov 16:12

Liniște-aveam, dar mi-a zburat Și spaime grele m-au cuprins, Atunci când Dumnezeu m-a prins De ceafă și m-a scuturat Și-apoi, drept țintă m-a luat, Trăgând asupră-mi. M-a lovit, Până când, astfel, m-a zdrobit.

Iov 16:14

Bucăți, mă frânge; ne-ncetat, Asupra mea se repezește: Ca un războinic mă lovește.

Iov 16:17

N-am făptuit nici un păcat, Nelegiuiri nu am avut, Iar rugăciuni câte-am făcut, Întotdeauna-au fost curate.

Iov 2:13

Prietenul. S-au așezat – Înconjurându-l – pe pământ Și n-au mai scos nici un cuvânt O săptămână, căci știau Ce mari dureri îl chinuiau.

Iov 2:3

Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”

Iov 2:7

Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.

Iov 27:2

„Viu este Domnul, Cel ce poate Să-mi dea – însă nu-mi dă – dreptate. Viu este Cel Atot Puternic, Iar mie – un biet rob netrebnic – Îmi amărește viața. Eu,

Iov 30:22

Mă salți în sus și-apoi pe ale Vântului aripi, îmi dai brânci, Să cad, să mă zdrobesc de stânci, Și cu-al furtunii vânt voiești, Ființa, să mi-o nimicești.

Iov 33:10

Doar Domnu-mi caută pricină Și îmi găsește-ntr-una vină. Dușman al Său, mă socotește,

Iov 34:6

Dreptate. Trec drept păcătos Și drept un mare mincinos. De grele răni, eu sunt pătat, Deși nu am nici un păcat.”

Iov 9:16

Dacă mă rog și-s ascultat, Totuși, nu sunt încredințat Că Și-a plecat El – Dumnezeu – Urechea Sa, la glasul meu,

Psalmi 25:3

Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat.

Psalmi 29:5

El sfarmă cedrii cei pe care – Pe-al său pământ – Libanu-i are.

Psalmi 42:7

Un val, alt val aduce-n cale, La vuietul apelor Tale. Talazurile de la Tine, Toate trecut-au peste mine.

Psalmi 83:15

Cu vijelii să-i urmărești, Iar cu furtuni să-i îngrozești!

Isaia 28:17

Voi face, din neprihănire, O lege – pentru-ntreaga fire – Căci o cunună, Eu voiesc Ca din dreptate să-mpletesc. În urmă, locul de scăpare Pe cari neadevăru-l are, De grindină va fi surpat Și de șuvoaie înecat Va fi și locul cel pe care Minciuna, adăpost, îl are.

Ieremia 23:19

Iată, furtuna Domnului Se iscă la cuvântul Lui. Când vijelia se stârnește, Urgia Lui se năpustește Și cade peste toți cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Săi!

Езекиел 13:13

De-aceea, Domnul Dumnezeu Așa vorbește: „Iată, Eu Porni-voi, în a Mea urgie, Furtuna. În a Mea mânie, Ploaia – cu vifor – o-nsoțesc Și grindina o pregătesc, Ca să aducă, peste fire, Șivoaiele de nimicire.

Matei 12:20

O trestie afla-se-va, Cari este ruptă, n-o va frânge. Fitilul fumegând, nu-l stinge, Ci face tot ce trebuiește, Pân’ judecata biruiește;

Matei 7:27

Casa. Ape s-au revărsat Furioase, vânturi au lovit În ea, încât, s-a prăbușit, Iar prăbușirea i-a fost mare.”

Ioan 15:25

Dar lucru-acesta a-mplinit, Ceea ce Legea a vestit, De mult, când spus-a despre ei: „Am fost urât, fără temei”.

Ioan 9:3

Atuncea, către ucenici, Iisus a zis: „Nici el și nici Ai săi părinți nu au greșit – Nimeni nu a păcătuit. S-a născut orb, ca să se-arate Lucrările mari, minunate, Ale lui Dumnezeu, în el – De-aceea, s-a născut astfel.