Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 8:13 - Biblia în versuri 2014

13 La fel, cu cei de pe pământ – Care, de Domnul, au uitat – Se-ntâmplă, cum s-a întâmplat Cu iarba. Cel nelegiuit, De Dumnezeu, e pedepsit. Nădejdea îi e nimicită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Așa sunt căile tuturor celor ce-L uită pe Dumnezeu; așa piere speranța celui lipsit de evlavie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Așa se întâmplă (doar) celor care uită pe Dumnezeu. În mod asemănător dispare speranța celui care nu are atitudine corectă față de El.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Astfel sunt căile celor care îl uită pe Dumnezeu și speranța celui fățarnic dispare;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Așa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, și nădejdea celui nelegiuit va pieri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Așa sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și așteptarea celui nelegiuit va fi pierdută.

Onani mutuwo Koperani




Iov 8:13
25 Mawu Ofanana  

Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”


Neîncetat, a mea purtare, Căci poate voi avea scăpare. Eu știu că un nelegiuit, Să vină, nu ar fi-ndrăznit,


Casa nelegiuitului, Stearpă, va fi, iar omului Celui viclean, rău și stricat, De foc, cortu-i va fi mâncat.


O vreme, când are să fie Răpit din cortul său, în care Crezuse că adăpost are, Și la-mpăratul spaimelor Va fi târât. Locuitor,


De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?


Furioși sunt cei nelegiuiți: Atunci când sunt înlănțuiți, Nu strigă către Domnul lor


Verde fiind și netăiată, Mai repede va fi uscată Decât cum alte ierburi sânt.


Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.


Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.


Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.


Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.


Spre locuința morților Merge poporul răilor, Și neamuri care au uitat De Dumnezeu, neîncetat.


Chiar așteptarea o să fie Prilej de mare bucurie Pentru acel neprihănit; Însă-n zadar a năzuit Cel ce e rău – nădejdea lui,


Atunci când cel rău va muri, Și-a lui nădejde va pieri. Cât despre cei nelegiuiți, Cu toții fi-vor pedepsiți: Li-e nimicită așteptarea.


Cel rău e răsturnat – dispare; Dar va rămâne în picioare Casa celui neprihănit.


Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”


Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?


Am zis: „Puterea mi s-a dus Și-apoi în Domnul Cel de Sus Nu poți să mai nădăjduiești.”


Atuncea, fi-va pedepsit: În două, el va fi tăiat Și-apoi, afară, aruncat – Acolo unde soarta lui E cea a prefăcutului, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”


Și-ai să te saturi – nu uita De Domnul care te-a luat De mâini și te-a eliberat Din al Egiptului ținut – Din rob, El, liber, te-a făcut.


Să nu uitați – cumva – apoi, De Dumnezeul vostru, voi, Încât să nu Îi împliniți Poruncile ce le primiți, Și legi și rânduieli pe care Azi vi le dau, la fiecare.


Seama luați, să nu vă fie Inima plină de mândrie Și-apoi, de Domnul, să uitați – De Cel de care-ați fost scăpați, Din al Egiptului ținut Și din robi, liberi v-a făcut;


Dacă de Dumnezeu uitați Și după alți domni, voi umblați, Dacă slujiți alți dumnezei Și dacă vă-nchinați la ei, Eu, hotărât vă spun – să știți – Că toți aveți ca să pieriți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa