Iov 7:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Cum norul este risipit, La fel e cel care-a murit, Cel care-n groapă a intrat: El nu va mai fi ridicat Din locuința morților!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Ca norul care se risipește și trece, tot așa cel ce coboară în Locuința Morților nu se va mai ridica.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Cel care coboară în locuința morților este ca norul care se risipește și trece: nici el nu se va mai ridica (de acolo).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Așa cum se risipește norul și se duce, tot așa cel care coboară în Șeól nu se mai ridică.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Norul se împrăștie și trece; așa și cel ce se pogoară în Șeol nu se mai scoală.

Iov 7:9 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:23

Însă-n zadar m-am chinuit, Căci iată, pruncul a murit. Tocmai de-aceea, mă gândesc: „Ce rost mai are, să postesc? Dacă postesc, cumva, apoi, Pot să-l aduc oare-napoi?” La el, voi merge eu – știu bine – Dar el nu va veni la mine.”

2 Samuel 14:14

Va trebui ca să murim Și-asemeni apelor să fim Care sunt pe pământ vărsate Și nu se-adună, împărate. Ascultă dar, de sfatul meu: Află că Domnul Dumnezeu Nu caută, viața, s-o ia, Ci mai degrabă, Domnul vrea Ca omul care a fugit Să nu rămână izgonit, Din fața Lui. De-am cutezat

Iov 10:21

Mai înainte să pornesc, Aș vrea să mai respir puțin Și-apoi să plec, să nu mai vin,

Iov 11:8

Să faci ceva, când mare-I este Știința, încât stăpânește Peste înaltul cerului? Ce poți să-I faci, atuncea, Lui? Decât a morții locuință, E mai adâncă-a Lui știință! Cunoașterea pe cari o are

Iov 16:22

Căci anii mei, pe-acest pământ, Acuma, pe sfârșite sânt Și voi pleca pe o cărare, Spre-o altă lume – știu – din care N-am să mai vin nicicând ‘napoi, Și-n veci nu voi mai fi cu voi.”

Iov 17:13

Când drept sălaș aștept să-mi vină Chiar locuința morților, Când știu că doar în bezna lor, Culcușul îmi va fi mereu,

Iov 17:16

Ea se va pogorî cu mine, La poarta morții, căci știu bine Că împreună-o să pornim Spre groapă, să ne odihnim.”

Iov 3:13

Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Iov 30:15

Mă îngrozesc când îmi văd slava Cum spulberată mi-e, ca pleava În vânt, cum ca un nor – cu ea – Se duce fericirea mea.

Iov 37:11

Norii, cu aburi, i-a-ncărcat

Psalmi 39:13

Mută-Ți a Ta privire dar, Să pot ca să răsuflu iar, Până nu plec, cât mai sunt viu, Căci încurând n-am să mai fiu!

Isaia 26:14

Cei ce sunt morți acum, se știe, De viață plini, n-au să mai fie. Sunt niște umbre, pot a zice, Cari nu au să se mai ridice, Căci Tu Doamne i-ai nimicit Atuncea când i-ai pedepsit. Apoi, ai șters de peste fire Și dreptul lor de pomenire.

Isaia 38:11

Ziceam că „Nu voi mai vedea Pe Domnul meu, pe-acest pământ, Pe care numai cei vii sânt. Pe nici un om, nu voi putea, De-acuma, de a-l mai vedea În locuința morților, În care am să mă pogor!