Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 7:8 - Biblia în versuri 2014

8 Și voi, voi care-acum puteți Să stați aici – să mă vedeți – Curând nu mă veți mai vedea Căci pe sfârșite-i viața mea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea; ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Ochiul care mă privește, nu mă va mai vedea! Ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi (între cei care trăiesc pe pământ).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Ochiul celui care vede nu mă va zări; ochii tăi vor fi spre mine, dar eu nu voi mai fi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Ochiul care mă privește nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Ochiul celui ce mă privește nu mă va mai vedea; ochii tăi vor fi peste mine și nu voi mai fi.

Onani mutuwo Koperani




Iov 7:8
14 Mawu Ofanana  

Însă-n zadar m-am chinuit, Căci iată, pruncul a murit. Tocmai de-aceea, mă gândesc: „Ce rost mai are, să postesc? Dacă postesc, cumva, apoi, Pot să-l aduc oare-napoi?” La el, voi merge eu – știu bine – Dar el nu va veni la mine.”


De ce-n butuci îmi zăvorești Picioarele și îmi pândești Mișcările, de parcă vrei, Hotar să pui, pașilor mei,


Mirosul apei. Însă omul Nu e la fel precum e pomul, Ci el – când moartea l-a cuprins – De-a pururea rămâne-ntins. Și cât de mult aș vrea să știu: Omul, dacă nu mai e viu – După ce sufletul și-a dat – Unde e oare el, plecat?


Asupra lui, Ți-ai îndreptat Ochii? Pe mine m-ai chemat Pârât, la a Ta judecată?!


Precum un vis, el o să zboare Și vor pieri ale lui șoapte Ca și vedenia de noapte.


Ochiul celui cari l-a văzut, N-o să-l mai vadă. Locu-avut – Locul în care viețuia Cu-ai săi – nu îl va mai avea.


Se culcă și este bogat; Moare și este despuiat.


Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit


De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”


Dar rădăcinile lui, lungi, Nu îl ajută: dacă-l smulgi Din locu-n care a crescut, „Nu știu să te fi cunoscut” – Va zice locu-acel – „vreodat’!” Și-astfel, de el, s-a lepădat.


Însă când vântul îl lovește, Dispare în necunoscut, Iar locu-n care a crescut – În care mai ‘nainte-a stat – Nu se mai știe niciodat’.


A doua oară am trecut, Dar dispăruse – a pierit. L-am căutat, dar în zadar, Pentru că nu l-am mai aflat.


Pe om, Tu Doamne îl lovești, Pentru păcate-l pedepsești, Încât el e asemenea Precum este și molia, Căci în mânia Ta cea mare, Atingi ceea ce, scump, el are. Am înțeles din toate-aceste, Că o suflare omul este. (Oprire)


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa