Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 7:4 - Biblia în versuri 2014

4 Zile și nopți. Mă culc zicând: „Am să mă mai trezesc?” sau „Când, Noaptea se va sfârși?” Fiori Mă scutură și până-n zori, Cu frământări doar, sunt hrănit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?». Dar noaptea e așa de lungă și sunt sătul de frământări până în zori.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea este atât de lungă! Și mă agit continuu până se luminează din nou.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Dacă mă culc, îmi spun: «Când mă voi ridica?». Dar noaptea se lungește și mă satur de zvârcolire până în zori.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Mă culc și zic: ‘Când mă voi scula? Când se va sfârși noaptea?’ Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Dacă mă culc, zic: când mă voi scula și își va încheia noaptea măsura? Și sunt sătul de frământări până în zorile zilei.

Onani mutuwo Koperani




Iov 7:4
9 Mawu Ofanana  

Ei, noaptea, „zi”, o denumesc, Iar când e beznă, îndrăznesc Să spună că este lumină!


Noaptea, cu frigu-i, mă pătrunde Și-mi smulge oasele. N-am unde Să mă ascund, să nu mă vază; Durerea nu mai încetează.


Pier ca și umbra ce se-apleacă Către pământ, gata să treacă. Asemenea lăcustei, eu Ajuns-am izgonit mereu.


Aștept venirea Domnului, Mai mult decât străjerii care Așteaptă, ziua, a apare. Mai mult decât străjerii, eu Aștept pe Domnul Dumnezeu.


De gemete, mă simt secat Și nu mai pot! Să plâng îmi vine! Tot așternutul mi-e udat, Căci nopțile-s de lacrimi pline.


Tu îmi ții pleoapele deschise, În timp ce glasu-mi amuțise, Din pricină că mă frământ Și-nvăluit de gânduri sânt.


Nenorocito! Întristată, Cari ai rămas nemângâiată Și de furtună ești lovită! N-ai să mai fii tu, necăjită! Cu antimoniu te gătesc: Cu el am să împodobesc Pietrele tale scumpe. Iată, Tu vei fi iarăși ridicată Și din safir are să-ți fie Făcută noua temelie.


În groaza ce te va pătrunde Și-n inimă-ți se va ascunde, În fața lucrurilor care Le vei vedea fără-ncetare, În fiecare dimineață, Ai să rostești, scârbit de viață: „O, de-ar veni și înserarea!” Însă când bezna umple zarea, Din nou ți se-ntristează fața, Și spui: „Să vină dimineața!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa