Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 7:21 - Biblia în versuri 2014

21 De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 De ce nu-mi ierți fărădelegea și nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Căci acum mă voi culca în țărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 De ce nu îmi ierți păcatul și nu îmi elimini nedreptatea? Curând voi ajunge să zac în praful pământului. Mă vei căuta, dar nu voi mai fi!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 De ce nu îndepărtezi răzvrătirea mea și nu treci cu vederea peste nelegiuirea mea? Acum, mă voi culca în țărână, mă vei căuta, și nu voi mai fi”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Pentru ce nu-mi ierți păcatul și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea? Căci voi adormi în țărână și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și pentru ce nu‐mi ierți păcatul meu și nu faci să treacă nelegiuirea mea? Căci acum mă voi culca în pulbere și mă vei căuta și nu voi mai fi.

Onani mutuwo Koperani




Iov 7:21
29 Mawu Ofanana  

În clipa-n care-a terminat Al său popor de numărat, David, puternic, își simțea – În piept – cum inima-i bătea. El, către Domnul, a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”


Voiai ca să mă urmărești Și, grabnic, să mă pedepsești.


Dar oare, nu Îți amintești Căci precum lutul m-ai lucrat? Acum, de ce Te-ai mâniat Și vrei ca să mă faci țărână?


Sau spuneți voi: credeți că poate Ca să se afle cineva, Să spună-n contra mea, ceva? De este, iată ce-am să fac: Nu spun nimic, ci am să tac Și nu mai vreau decât să mor.


Mirosul apei. Însă omul Nu e la fel precum e pomul, Ci el – când moartea l-a cuprins – De-a pururea rămâne-ntins. Și cât de mult aș vrea să știu: Omul, dacă nu mai e viu – După ce sufletul și-a dat – Unde e oare el, plecat?


Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,


Precum un vis, el o să zboare Și vor pieri ale lui șoapte Ca și vedenia de noapte.


Se culcă și este bogat; Moare și este despuiat.


Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit


„Eu sunt curat și-am fost, mereu, Neprihănit. Nu este-n mine Fărădelege – știți prea bine!


Și voi, voi care-acum puteți Să stați aici – să mă vedeți – Curând nu mă veți mai vedea Căci pe sfârșite-i viața mea.


Bildad, din Șuah, a luat Cuvântul: „Noi te-am ascultat!


Să fiu voios!”, mă îngrozesc De toate câte pătimesc, Căci Tu mă scoți tot vinovat.


Zilele vieții omului Sunt precum iarba câmpului: Omul, ca floarea, înflorește,


A doua oară am trecut, Dar dispăruse – a pierit. L-am căutat, dar în zadar, Pentru că nu l-am mai aflat.


Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.


Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”


Deci, nu Te mânia prea tare Și nu-Ți aduce, ne-ncetat, Aminte, de al nost’ păcat! Privește Doamne-ndurător, Căci noi suntem al Tău popor.


Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.


S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


Dar dacă ne mărturisim Păcatele, o să găsim Că Domnul este credincios Și-o să ne ierte, ne-ndoios, Greșelile; a noastră fire – De orișice nelegiuire – Are să fie curățată Și astfel, ea va fi curată.


Și știți că El S-a arătat Să ia păcatele. Păcat, În El, nicicând, nu se găsește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa