Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 7:20 - Biblia în versuri 2014

20 De cumva am păcătuit, Ce pot să-Ți fac eu Doamne, oare? De ce, săgeata-Ți țintă are, A mea ființă, tot mereu, Încât povară-mi sunt, chiar eu?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Dacă am păcătuit, ce Ți-am făcut Ție, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept țintă? Am devenit o povară pentru Tine?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Dacă am păcătuit, ce Ți-am făcut Ție, Celui care ești Supraveghetor al oamenilor? De ce m-ai luat ca țintă? De ce sunt (ca) o dificultate pentru Tine?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Am păcătuit: ce am făcut împotriva ta, tu, care-l plăsmuiești pe om? De ce m-ai pus ca țintă pentru tine, încât am devenit povară pentru mine?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus țintă săgeților Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Am păcătuit: ce ți‐am făcut? Păzitorule de oameni, de ce m‐ai făcut să fiu ținta loviturilor tale, de‐mi sunt o povară mie însumi?

Onani mutuwo Koperani




Iov 7:20
21 Mawu Ofanana  

E făcătorul cerului Precum și a oștirii lui. Domnu-a făcut acest pământ Și toate câte, pe el, sânt. La toate, viață, El le-a dat, Iar cerul I s-a închinat.


Voiai ca să mă urmărești Și, grabnic, să mă pedepsești.


De-aceea-I spun lui Dumnezeu: „Nu-Ți osândi robul, mereu! Arată-mi ce n-am făcut bine, Încât acum Te cerți cu mine!


Încât îmi cauți, pe pământ, Păcatul ce l-am săvârșit, Să-l cercetezi? Dar n-am greșit,


De ce oare, mă chinuiești Doar cu dureri grele și amare? Vrei să mă pedepsești Tu oare, Acum – ajuns la bătrânețe – Pentru greșeli din tinerețe?


Mereu, ca să mă urmărești. Privirile Îți pironești Numai peste al meu păcat, Iar pașii mi i-ai numărat.


Nu-i mare a ta răutate? N-ai făr’delegi nenumărate?


Eu, cu suspine, sunt hrănit În toate zilele; doar jale, Găsesc mereu, pe a mea calea;


Păcatul de mi-l ascundeam Ca oamenii, de-mi închideam


În fața semenilor lui, Va cânta slavă Domnului Zicând: „Eu am păcătuit, Dar Domnul nu m-a pedepsit! Iată, dreptatea am călcat Și totuși, Domnul m-a iertat,


„Eu sunt curat și-am fost, mereu, Neprihănit. Nu este-n mine Fărădelege – știți prea bine!


Când zici: „Cu ce mă folosesc Eu, dacă nu păcătuiesc?”


Ce rău Îi faci lui Dumnezeu, Dacă păcătuiești mereu? Dacă păcatu-ți înmulțești,


La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!


Din fața ta, necontenit, Ei au să fugă negreșit, Iar tu apoi, biruitor, Cu arcul tragi în urma lor.


Asemeni munților pe care Al nostru Dumnezeu îi are, A Ta dreptate se arată; Iar a Ta dreaptă judecată Doar cu Adâncu-acela mare Își mai găsește-asemănare. Sprijin al oamenilor ești Și numai Tu Te dovedești Că vii mereu în ajutor Și lumii dobitoacelor!


O, Doamne al oștirilor, Cât încă, va mai ține oare, Mânia Ta, nespus de mare, Cu toate că, neîncetat, Poporul, rugi, Ți-a înălțat?


Țintă, apoi, m-a rânduit, Pentru săgeata ce-a zburat Când arcul Și l-a încordat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa