Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 7:16 - Biblia în versuri 2014

16 Iată, azi, le disprețuiesc! Eu, veșnic, n-am ca să trăiesc! Mă lasă, că doar o suflare

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Le disprețuiesc…! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Le detest! Nu voi trăi etern! Lasă-mă singur(, Doamne); pentru că viața mea este doar o suflare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Refuz: nu vreau să mai trăiesc niciodată! Lasă-mă, căci zilele mele sunt deșertăciune!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Le disprețuiesc!… Nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 M‐am scârbit; nu voi trăi în veac! Lasă‐mă, căci zilele mele sunt o suflare!

Onani mutuwo Koperani




Iov 7:16
22 Mawu Ofanana  

Către Isac, ea a vorbit: „De viața asta, m-am scârbit, Din pricina nurorilor, Care-s din al lui Het popor. De cumva, Iacov o să-și ieie – Când se însoară – o femeie Din al lui Het neam, făr’ să-mi spună, La ce-mi mai este viața, bună?”


De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”


„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.


Aș fi trecut! Nu sunt puține Zilele mele? Greu îmi vine Ca să răsuflu! Rău îmi face! Să plece și să îmi dea pace! Aș vrea ca să mă odihnesc.


Atunci – de la omul acel – Întoarce-Ți Tu, al Tău obraz Și dă-i sărmanului răgaz, Ca măcar bucuria care Un simbriaș, trudind, o are Când ziua muncii s-a sfârșit, S-o guste omul oropsit.


De-ar vrea ca să mă prăpădească Și mâna Lui să mă zdrobească!


Doresc, mai bine, gâtuirea, Căci mult mai dulce mi-e pieirea. Prefer mai bine-a morții coase, Decât să am aceste oase!


O Doamne, nu-Ți amintești oare, Că viața mea-i doar o suflare?! Iar fericirea, ochii mei – Aici – n-au s-o mai vadă ei.


Faptul acest e-adevărat: N-am vină! Mă priviți, în față! Aflați dar că nu țin la viață! Ba mai mult: o disprețuiesc!


Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.


Abate de pe a mea cale – Azi – apăsarea mâinii Tale, Căci lovitura de la Tine, Îmi scoate sufletul din mine.


Mută-Ți a Ta privire dar, Să pot ca să răsuflu iar, Până nu plec, cât mai sunt viu, Căci încurând n-am să mai fiu!


O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.


Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.


De-aceea, Domnul a scurtat Zilele lor și le-a curmat Anii apoi, printr-un sfârșit Care năpraznic s-a vădit.


Iată că El Și-a amintit Că ei doar carne s-au vădit, Fiind la fel ca o suflare De vânt, care e trecătoare.


Și cel nebun. Nu mi-au plăcut Toate pe câte le-am văzut, Sub soare că s-au săvârșit. Atuncea, am disprețuit Viața, căci toate în ea sânt Numai o goană după vânt – Sau altfel, dacă vreau a spune – Viața e doar deșertăciune.


Cei care vor mai rămânea Din neamu-acesta rău, vor vrea Să moară, decât să trăiască Unde are să-i izgonească Cel ce e Domn al oștilor.”


Acuma Doamne, Te rog eu, Ia-mi viața, căci mai mult doresc Să mor, decât să mai trăiesc!”


Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa