Iov 7:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ De-aceea, eu nu voi tăcea, Ci voi vorbi, neîncetat! Neliniștea mi-a subjugat Sărmana inimă. Mereu, Cât voi simți-n sufletul meu Amărăciuni, am să vorbesc Și am ca să mă tânguiesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ De aceea eu nu voi tăcea, ci, în necazul duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Datorită acestui fapt, eu nu voi tăcea; ci voi vorbi cu durere în spiritul meu. Mă lamentez pentru că am amărăciune în sufletul meu!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ De aceea, nici eu nu-mi voi ține gura, voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu, mă voi plânge în amărăciunea inimii mele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ De aceea nu-mi voi ține gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ De aceea nu‐mi voi mai stăpâni gura; voi vorbi în strâmtorarea duhului meu, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.

Iov 7:11 Mawu Ofanana

Geneza 42:21

De moarte, fi-veți izbăviți!” Atunci, au zis cei zece frați: „Suntem, cu toții, vinovați, Pentru tot ceea ce-am făcut, Căci noi prea bine am văzut Cât de înspăimântat striga Fratele nost’, când ne ruga – Și totuși, nu l-am ascultat. Acuma știm de ce-a picat Necazu-acesta, peste noi”.

Iov 10:1

„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.

Iov 10:15

Vai mie, de sunt vinovat! Chiar dacă sunt nevinovat, De îndrăzneală sunt lipsit Să-mi ridic capul, căci hrănit Sunt cu rușine, înglodat

Iov 13:13

Sfârșiți deșartele vorbiri! Tăceți, căci eu, acum, doresc – Orice se-ntâmplă – să vorbesc!

Iov 16:6

Dacă vorbesc, vedeți prea bine, Durerea nu se ușurează; De tac, ea nu se micșorează.

Iov 21:25

Plină-i de suc. Un altul moare Și doar amărăciune are În suflet – nu s-a bucurat, Din fericire n-a gustat;

Iov 23:2

Și-acuma vă voi da o știre: Aflați că tot o răzvrătire, Mi-e plângerea. Dar suferința Îmi zguduie adânc ființa Și îmi oprește-n gât suspinul, Mărindu-mi astfel, mai mult chinul.

Iov 36:21

Ferește-te ca să faci rău, Căci suferința-n gândul tău Îndemnu-acesta îl va pune.

Iov 6:26

Ce dovedesc? Voi mă mustrați Pentru ce-am zis și nu aflați Decât doar vânt în ce-a vorbit Un biet om, deznădăjduit?

Iov 9:27

Când zic: „Uita-voi suferința Și întristarea! Am dorința

Psalmi 39:3

Îmi ardea inima, în mine, Iar un lăuntric foc, în vine, Simțit-am cum mă mistuia. Atuncea dar, pe limba mea – Iată – cuvântul a venit Și-n felu-acesta, am vorbit:

Psalmi 40:9

În adunarea Ta cea mare, Vestesc mereu a Ta-ndurare. Nu-mi închid buzele, nu tac. Iar Tu știi Doamne, tot ce fac!

Isaia 38:15

Ce aș putea ca să mai spun? Domnul este atât de bun, Încât atunci când am strigat, Răspuns-a și m-a ascultat. De-acuma, voi umbla smerit, Atât cât mai am de trăit, Căci întristat fusesem eu.

Isaia 38:17

Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

2 Corinteni 2:4

Multă mâhnire, am avut, În suflet, când am așternut Aceste rânduri, pentru voi, Și, strânsă, mi-am simțit apoi, Inima mea; iar ochii mei, Scăldați în lacrimi, fost-au ei. Să nu credeți că urmăresc Să vă-ntristez, căci eu doresc, Ca dragostea, nespus de mare, Ce-o am – față de fiecare – Să poată fi văzută-apoi, De fiecare dintre voi.”

1 Samuel 1:10

Ana, cu sufletu-ntristat, Plângea și se ruga, mereu, Sprijind cerând, lui Dumnezeu.