Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 6:9 - Biblia în versuri 2014

9 De-ar vrea ca să mă prăpădească Și mâna Lui să mă zdrobească!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Și întindă mâna și să mă nimicească!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Vreau ca Dumnezeu să accepte să mă strivească, să Își întindă mâna și să mă distrugă total!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-și întindă mâna și să mă sfărâme!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mâna și să mă prăpădească!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 De ar plăcea lui Dumnezeu să mă sfărâme; să‐și slăbească mâna și să mă stârpească!

Onani mutuwo Koperani




Iov 6:9
16 Mawu Ofanana  

De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”


„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.


Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”


Din somnul său. De aș pătrunde În umbra morții! M-aș ascunde Acolo, de a Ta furie, Sau – până timpul o să vie, În care să Îți amintești, De mine – să mă învelești Și-astfel să fiu adăpostit.


Vă rog prieteni, s-aveți milă De mine, căci mi-e foarte greu! Iată, mâna Lui Dumnezeu, Cât de puternic m-a lovit!


O, de mi-ar asculta dorința, Să împlinească năzuința Ce se ascunde-n pieptul meu, Acuma, Bunul Dumnezeu!


Faptul acest e-adevărat: N-am vină! Mă priviți, în față! Aflați dar că nu țin la viață! Ba mai mult: o disprețuiesc!


Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire)


Iar locuința mi-e luată, Căci de la mine e mutată, Precum coliba cea pe care, La stână, un păstor o are. Îmi simt al vieții fir tăiat, De parcă m-a îndepărtat Un țesător, din pânza lui. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.


Acuma Doamne, Te rog eu, Ia-mi viața, căci mai mult doresc Să mor, decât să mai trăiesc!”


Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”


Să știți că zilele acele Se vor vădi nespus de rele. Atuncea, oamenii vor vrea Să moară, dar nu vor putea. Oricât de mult au s-o dorească, Moartea are să-i ocolească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa