Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 6:7 - Biblia în versuri 2014

7 Tot ceea ce eu nu doresc Drept hrană, aceea primesc. Degeaba e grețoasă ea, Că tot aceea-i partea mea!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Refuz să mă ating de așa ceva; ele sunt ca o mâncare stricată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Nu mă ating de o asemenea mâncare, pentru că mă îmbolnăvește.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă, aceea este hrană în durerea mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Ce nu voia să atingă sufletul meu este ca pâinea dezgustului meu.

Onani mutuwo Koperani




Iov 6:7
11 Mawu Ofanana  

Ea a răspuns: „Viu e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Că n-am, în casă, copt, nimic. Niște făină – un pumn mic – Pe-un fund de oală, mi-a rămas, Și untdelemn am, într-un vas. Un strop e doar, într-un ulcior Și nu e îndestulător. N-am, înainte-ți, ce să pun. Vreo două lemne vreau s-adun, Să merg acasă, înapoi, Și să gătesc o turtă-apoi. Am s-o mănânc, cu al meu fiu, Iar după-aceea, nu mai știu Cu ce anume-o să trăim. Vom aștepta doar să murim.”


Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”


Eu, cu suspine, sunt hrănit În toate zilele; doar jale, Găsesc mereu, pe a mea calea;


Fiindu-i și de pâine greață. A doua zi de dimineață, Bucatele atent gătite, Ajung a-i fi nesuferite.


Că hrana fără gust, tu poți Să o mănânci? Poți, fără sare? Spune-mi: albușul ce gust are?


O, de mi-ar asculta dorința, Să împlinească năzuința Ce se ascunde-n pieptul meu, Acuma, Bunul Dumnezeu!


Acum, țărâna se vădește Că pâinea mi-o înlocuiește, Iar băutura mi se-arată, Cu lacrimi doar amestecată.


„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit. „Tu, care îmi ești Dumnezeu, Știi bine că sufletul meu Nu a fost pângărit, vreodată, Din a mea tinerețe! Iată, Până acuma n-am mâncat Vreun dobitoc mort, sfâșiat Și nici vreo carne necurată!”


În urmă, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Eu, în Ierusalim, voiesc, Toiagul pâinii să-l zdrobesc. Acolo, pâinea folosită Are să fie cântărită Și cu necaz va fi mâncată, Iar apa fi-va măsurată. Cu groază doar, se va putea, Apa aceea, să se bea.


Bucate-alese n-am mâncat, În a mea gură n-au intrat Carne sau vin. Nici trupul meu, În acel timp, nu l-am uns eu, Până atunci când, negreșit, Trei săptămâni s-au împlinit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa