Iov 6:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar duhul meu le bea otrava. Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Am vorbit astfel pentru că săgețile Celui Omnipotent au trecut prin mine; și sufletul meu le bea otrava. Panica venită de la Dumnezeu avansează ca o armată care se deplasează împotriva mea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Căci săgețile Celui Atotputernic, al căror venin îl bea duhul meu, sunt în mine. Înfricoșările lui Dumnezeu sunt îndreptate asupra mea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava și groaza Domnului bagă fiori în mine!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Căci săgețile Celui Atotputernic sunt în mine și duhul meu bea din otrava lor; spaimele lui Dumnezeu se înșiruiesc la luptă împotriva mea.

Iov 6:4 Mawu Ofanana

Iov 16:9

Mă urmărește Cel Prea Sfânt, Cu furie: din dinți scrâșnește Și cu mânie mă lovește. El, cu privirea, mă străpunge Și-a lui pedeapsă mă ajunge.

Iov 19:12

Oștile Sale au pornit Și pân’ la mine și-au croit Un drum. Apoi, s-au așezat Și cortul mi-au înconjurat.

Iov 20:16

Limba năpârci-o să-l ucidă, Căci bea otravă de aspidă.

Iov 21:20

Cel rău să soarbă din mânia Lui Dumnezeu și să își vadă Pieirea care îl vrea pradă.

Iov 30:15

Mă îngrozesc când îmi văd slava Cum spulberată mi-e, ca pleava În vânt, cum ca un nor – cu ea – Se duce fericirea mea.

Iov 31:23

Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui!

Iov 34:6

Dreptate. Trec drept păcătos Și drept un mare mincinos. De grele răni, eu sunt pătat, Deși nu am nici un păcat.”

Iov 7:20

De cumva am păcătuit, Ce pot să-Ți fac eu Doamne, oare? De ce, săgeata-Ți țintă are, A mea ființă, tot mereu, Încât povară-mi sunt, chiar eu?

Iov 9:17

Căci El, într-una, mă izbește Și rănile îmi înmulțește, Fără ca eu să am vreo vină, Făcând ca din a Lui pricină,

Psalmi 143:7

Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!

Psalmi 18:14

Săgeți a aruncat: pe loc, Ai mei vrăjmași s-au risipit. Când trăznetele au sporit, Ei au fugit, în graba mare, Voind a căuta scăpare.

Psalmi 21:12

Din fața ta, necontenit, Ei au să fugă negreșit, Iar tu apoi, biruitor, Cu arcul tragi în urma lor.

Psalmi 38:2

A Ta săgeată m-a-nțepat, Iar mâna Ta m-a apăsat.

Psalmi 38:3

În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit.

Psalmi 45:5

Tu ai săgețile-ascuțite. Inimi, cu ele-or fi lovite, Ale vrăjmașilor pe care Al nostru împărat îi are. Sub vârful lor ucigător Cădea-va orișice popor.

Psalmi 7:13

Apoi, azvârle-asupra lui Săgețile ucigătoare. Scăpare, pentru cel rău, nu-i, De-a Lui săgeată arzătoare!

Proverbe 14:10

Inima-și știe ale ei Necazuri și nu va lăsa Pe nime-n bucuria sa Să se amestece, vreodată – Nici un străin nu o să poată.

Proverbe 18:14

Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?

Isaia 28:19

De câte ori va trece ea, Scăpare, voi nu veți avea, Ci apucați aveți să fiți. De al ei vuiet, îngroziți Aveți a fi, căci ea va trece În zori. Nici bine n-o să plece, Căci peste zi va trece iară Și-apoi când se va face seară, Căci zi și noapte căutați Veți fi de ea și apucați.”

Plângerile 2:4

Ca un vrăjmaș Și-a încordat Arcul. Dreapta Și-a ridicat, La fel ca un asupritor. Ce-a fost plăcut privirilor – Îndată – El a prăpădit. Urgia Lui s-a repezit Precum un foc mistuitor Și a căzut necruțător, Asupra cortului pe care Fiica Sionului îl are.

Plângerile 3:3

El, zi de zi, în contra mea, Ale Lui mâini Și le-ntindea.

Marcu 15:34

Când ceasu-al nouălea s-a dus, Cu glas tare, strigă Iisus – Menit să-nfrunte-ai vremii ani – „O, Eloi! Lama Sabactani!” Aceasta-nseamnă, tălmăcit, „Doamne, de ce M-ai părăsit?”

2 Corinteni 5:11

„Ca unii care, bine știm Frica de Domnul, noi dorim, Pe oameni, ca să căutăm, Mereu, să îi încredințăm; Dar Dumnezeu este Cel care Ne-a cunoscut, pe fiecare, Și am nădejde că și voi – În cugete – ne știți, pe noi.

Deuteronom 32:42

De a Mea sabie-ascuțită, Le va fi carnea, înghițită. Săgețile ce le trimit – Cu care îi voi fi lovit – De sângele morților lor Precum și de al prinșilor – Din capetele de fruntași Ai celor care-Mi sunt vrăjmași – Vor fi cuprinse de beție, Căci din belșug, el o să fie.

Rut 1:20

Ea a vorbit, către femei: „Naomi”, nu mă mai numiți! Spuneți-mi „Mara”, căci să știți Că Dumnezeu m-a apăsat Și cu tristețe m-a-ncărcat, Încât, cuvinte n-am a spune” – „Mara” înseamnă „Amărăciune” –