Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 6:27 - Biblia în versuri 2014

27 Pe-orfan, voi îl năpăstuiți! Prietenul, îl prigoniți!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Voi îl faceți pe orfan să cadă și vă vindeți chiar și prietenul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Voi vă jucați chiar și cu viața orfanilor; vă trădați chiar și prietenul!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Într-adevăr, vă aruncați asupra orfanului, îl vindeți pe prietenul vostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Vă aruncați chiar asupra orfanului, săpați groapă prietenului vostru.

Onani mutuwo Koperani




Iov 6:27
20 Mawu Ofanana  

Afară, văduve scoteai, Brațele-orfanilor frângeai.


Orfanului; zălog, săraca Vădană o să le dea vaca.


Chiar de la sân, cei răi îl smulg Pe-orfan, după ce au răpit, Zălog, tot ce-a agonisit


Pe cel sărac îl ajutam, Iar pe orfan îl sprijineam.


Ce sunt orfani – mi-aș fi mâncat Pâinea, iar lor nu le-aș fi dat – Când ei pe mine m-au avut


A mieilor mei – de văzută A fost mâna mea, ridicată, Lovind pe cel orfan vreodată – Pentru că tare mă simțeam Fiindcă sprijinit eram De cei mai mari judecători –


Un laț au pus în fața mea; Sufletul mi se-ncovoia; O groapă mare mi-au făcut, Însă în ea, ei au căzut.


O groapă când a pregătit, Cade în ea, căci n-o s-o vadă.


Dreptate vreau să faceți voi, Orfanului și celui care S-a dovedit slab, din născare. Dreptate-i dați, săracului Și-apoi nenorocitului.


„Pe cel străin, nu-l asuprești; De-asemeni, să nu-l chinuiești, Pentru că și al vost’ popor, În țara Egiptenilor, Străin a fost. Să te ferești,


Dar binele înfăptuit, Cu rău e oare răsplătit? Iată, o groapă au făcut, Căci să-mi ia viața, ei au vrut. Adu-Ți aminte că am stat În fața Ta, neîncetat, Căci vrut-am bine să vorbesc Pentru-acei oameni, să-i feresc Și să abat a Ta mânie Cari peste ei gata-i să vie.


Fă Doamne, ca din a lor casă, Țipete mari, numai, să iasă, Când cetele – de Tine puse – Asupra lor vor fi aduse! Căci ei, o groapă, au săpat, În fața mea și-au căutat, Necontenit, să îmi întindă Lațuri, ca astfel să mă prindă.


Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.


La sorți – precum văzut-am Eu – Au tras pentru poporul Meu. Pe un flăcău – pe un bărbat – Pentru o curvă ei l-au dat. Pe vin, o fată au vândut, Iar vinu-acela l-au băut.


Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari.


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa