Iov 6:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ La fel ca și cu un nemernic, Cu mine-ai mei frați s-au purtat. Înșelători s-au arătat,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca torentul pârâurilor care se revarsă,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Dar frații mei sunt înșelători ca un pârâu. Ei seamănă cu albia pâraielor care ies din matcă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Frații mei m-au înșelat ca un torent, ca albia torenților care trec.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Frații mei m‐au înșelat ca un pârâu, ca matca pâraielor ce trec,

Iov 6:15 Mawu Ofanana

Iov 11:16

Iar suferințele cu care, Acuma, tu ești încercat, Atuncea le vei fi uitat Și toate îți vor fi părut Ca apele care-au trecut.

Iov 13:4

Pricina mea. Voi sunteți buni, Numai să făuriți minciuni! Doctori sunteți, dar niciodat’, Pe nimeni nu ați vindecat.

Iov 14:11

Cum piere apa lacului, Cum seacă apa râului,

Iov 19:13

El a făcut ca frații mei, De mine, să fugă și ei. Ai mei prieteni s-au răcit,

Iov 19:19

Acuma iată, mă urăsc Acei în cari mă încredeam, Iar cei pe care îi iubeam – Cu toții – împotrivă-mi vin.

Iov 6:16

Ca un pârâu. Un sloi de gheață Îl tulbură; pe a lui față, Zăpada se îngrămădește. Atuncea, apa și-o sporește,

Psalmi 38:11

Prietenii și toți acei Cari fost-au cunoscuții mei, De rana mea s-au depărtat Iar neamurile mi-au plecat.

Psalmi 41:9

Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.

Psalmi 88:18

Prietenii mi-ai depărtat; Tovarășii mi-ai alungat. Cei ce-mi erau apropiați – Acuma – au fugit, speriați.

Proverbe 25:19

Dinte stricat, gata să cază, Picior rănit ce șchiopătează, Așa-i încrederea celui Cari, în ziua necazului, S-a sprijinit pe un stricat.

Ieremia 12:6

Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”

Ieremia 15:18

De ce nu-mi încetează, oare, Această suferință mare? De ce îmi e așa de greu? De ce mă ustură, mereu, Rana aceasta înfocată Și nu poate fi vindecată? Doamne, acum, te-ntreb pe Tine: Oare să fii Tu pentru mine, Asemenea unui izvor Ce se vădește-nșelător, A căruia apă a secat?”

Ieremia 30:14

Cei cari iubire-au arătat Față de tine, te-au uitat Și nu le pasă. Te-am lovit, Ca pe-un vrăjmaș. Te-am pedepsit Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Ce le-ai făcut, fără-ncetare, Și sunt în număr foarte mare.

Ieremia 38:22

„Toate nevestele pe care, În casă, încă, le mai are Cel care este așezat În Iuda, ca și împărat, Vor fi luate de cei cari În Babilon sunt cei mai mari. Nevestele-au să te jelească Și-n acest fel au să vorbească: „Prietenii te-au înșelat Și-n urmă, te-au înduplecat. Dar când, picioarele-n noroi Ți se-afundară, mai apoi, Prietenii te-au părăsit Și-n mare grabă, au fugit!”

Ioan 13:18

„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.

Ioan 16:32

Că vine-un ceas, când, risipiți, Veți fi cu toții, primprejur, La ale voastre și – singur – Mă veți lăsa voi; însă Eu Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.

Iuda 1:12

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.