Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 5:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ceea ce el a secerat, De cei flămânzi, este mâncat, Căci și din spini, tot i-au răpit; Cei însetați i-au înghițit Toată averea lui cea mare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Cel flămând îi mănâncă secerișul, adunându-l chiar dintre spini, iar cel însetat râvnește bogăția lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Cel flămând îi mănâncă recolta secerată. I-o adună chiar și dintre spini; iar cel însetat aspiră la bogăția lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Secerișul lui este mâncat de cei flămânzi și îl iau chiar și dintre spini. Bogățiile lor sunt înghițite de cei însetați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Secerișul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar și din spini, și averile lui sunt înghițite de oameni însetați.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 secerișul său, flămândul îl mănâncă și‐l scoate chiar și din spini: și lațul îi înghite averile.

Onani mutuwo Koperani




Iov 5:5
20 Mawu Ofanana  

Iar Dumnezeu S-a mâniat Și a trimis, peste popor, Oastea Asirienilor. Manase a fost prins apoi, Fiind luat rob de război. Lanțuri de-aramă au luat Asirienii, l-au legat Și-apoi, astfel, în lanțuri pus, La Babilon a fost adus.


Când niște Sabeeni veniră, Fără de veste. Îi loviră Pe slujitori și ți-au luat Avutul tot. Eu am scăpat, Și într-un suflet am fugit, De totul ți-am istorisit!”


Pe când încă mai vorbeau ei, Altul veni: „Niște Haldei – Trei cete eu am numărat – Ca vulturii s-au aruncat Peste-a ta turmă de cămile, Luând apoi, bietele zile, Ale oricărui slujitor, Cu ascuțișul spadei lor. Numai eu singur am scăpat Și iată că te-am înștiințat!”


Jefuitorii cari, mereu, Îl mânie pe Dumnezeu. Le merge bine tuturor Chiar dacă Dumnezeul lor


Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”


Ființa lui, foarte avidă De bogății, va da-napoi Tot ce-a-nghițit. Aflați dar voi Că Dumnezeu, pe-aceste toate, Din pântece, i le va scoate.


Când se va crede mai bogat, Atunci va fi mai strâmtorat; Cei ticăloși au să se-adune Și-n contra lui, toți se vor pune.


De-aceea, ești încercuit De multe curse, și-ai simțit Groaza cum bântuie-mprejur.


Cel care l-a împrumutat Să îi ia tot ce-a adunat, Iar întreg rodul muncii lui Să fie al străinului!


Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Grâul, de pe al tău ogor, Nu-l voi mai da vrăjmașilor Și nici străinii n-au să vie Ca să bea vin, din a ta vie, Vin pentru care te-ai trudit Și pentru care-ai ostenit.


„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.


Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!


Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”


Ca un vrăjmaș ajuns-a El: L-a nimicit pe Israel, Palatele i le-a surpat, Întărituri i-a dărâmat, Încât doar lacrimi și suspine, Peste-a lui Iuda fiică, vine.


Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.


Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.


El, roadele pământului, La va mânca. De-asemenea, Rodul cari turma-l va avea, O să-l mănânce, negreșit, Până când fi-vei nimicit. Nimic nu-ți va lăsa, din grâne: Nici grâu, nici must nu-ți va rămâne, Nici untdelemn și nici viței; Nici de la oi nu-ți lasă miei. De toate, fi-vei jefuit, Până când tu vei fi pierit.


Apoi, Îngerul Domnului A coborât, din cerul Lui, Și-a mers la Ofra. El a stat Sub un stejar, acolo-aflat. Ioas era stăpânul lui – Adică al stejarului. Pe Ghedeon, fiu, îl avea Și din Abiezer venea, După familia tatălui. În vremea ‘ceea, fiul lui – Cari Ghedeon a fost chemat – Era cu teascul său aflat În acel loc și grâu bătea, Căci să-l ascundă, el voia, Din fața Madianului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa