Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 5:20 - Biblia în versuri 2014

20 De moarte, tu vei fi scăpat Și nu vei fi înfometat; De sabie te scapă-apoi Domnul, la vreme de război.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Te va scăpa de la moarte în timp de foamete și de lovitura sabiei în timp de război.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Te va salva de la moarte în timp de foamete; și te va proteja de lovitura sabiei în timp de război.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 În timp de foamete, te va elibera de moarte și, în timp de război, de sabie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete și de loviturile sabiei în vreme de război.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 În foamete el te va răscumpăra din moarte și în război din puterea sabiei.

Onani mutuwo Koperani




Iov 5:20
15 Mawu Ofanana  

Dar Domnul m-a trimis, pe mine, Aici, ca-n vremea care vine, Să vă păstrați sămânța vie, În țară. Astfel, o să fie A voastră viață, izbăvită.


Corbii, în cioc, îi aduceau Pâine și carne. Ei veneau Când zorile ședeau s-apară Și se mai întorceau pe seară. Un timp, Ilie a putut, Apă, din râu, să fi băut,


De Domnul fost-am pedepsit, Dar ca să mor n-a-ngăduit.


Tu care ești îndurător Și le dai împăraților Neprețuita biruință, Tu care-l scapi de umilință Și sabie pe David care Îți este rob, dă-mi îndurare!


O oaste-ntreagă dacă vine Cu gând de-a mă-nfrunta pe mine, Inima mea – în orice vreme – De ea, nu are a se teme. Chiar de-mpotriva mea apoi, O să se-abată cu război, Tot plin de-ncredere sunt eu.


Pentru a fi astfel scăpați De moarte și spre-a fi lăsați Cu viață-atunci când peste ei Se-abate valul foametei.


Sau de rușine-apoi lăsat – Când va veni nenorocirea – El nu va fi, ci-ndestulat Când foametea bântuie firea.


Nici unul, însă, nu e-n stare Să se răscumpere, de-ar vrea; Nu pot, lui Dumnezeu, să-I dea, Prețul răscumpărării lor.


Domnul, de cel neprihănit: De foame, el nu-i chinuit; Și pe cei răi Domnu-i veghează, Căci pofta le-o îndepărtează.


Acela doar are să șeadă În locuri ‘nalte; doar el are Să aibă locuri de scăpare, Pe stâncile cele-ntărite, Care nu pot fi biruite. Pâine el are să primească, Iar apa nu o să-i lipsească.”


Poruncă, dete Zedechia, Străjerilor, ca Ieremia, În curtea temniței, păzit, De-atunci să fie și hrănit, Cu pâine, zilnic. El putea, Parte de pâine a avea. În ulița brutarilor, Se făcea pâinea tuturor, Iar Ieremia a primit Pâine, până s-au isprăvit Rezervele de grâne-aflate, Pentru poporul din cetate. În curtea temniței, astfel, Mai multă vreme a stat el.


Te voi scăpa și vei vedea Că nu te-ajunge sabia, Iar viața îți va fi, apoi, Drept a ta pradă de război, Pentru că iată, am văzut, Că-n Mine tu te-ai încrezut.” Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


Din locuința morților, Răscumpăr Eu, acest popor, Căci de la moarte, Eu doresc, În acest fel, să-l izbăvesc. Moarte, unde se află, oare, Ciuma acea necruțătoare Ce-aduce spaima tuturor? Tu, locuință-a morților, Unde îți este nimicirea Ce îngrozește toată firea? Căința este nepătrunsă, De ai Mei ochi fiind ascunsă!


Chiar dacă nu mai înflorește Smochinul, dacă nu rodește Via, dacă – de-asemenea – Măslinul, rod, nu o să dea, Dacă apoi nici pe câmpie Urme de hrană n-au să fie, Pierind numărul oilor Precum și cel al boilor,


Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar găsiți Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite, Toate, vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa