Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 42:8 - Biblia în versuri 2014

8 Acum vă duceți și luați Șapte viței, șapte berbeci, Pentru o mare jertfă. Deci, Veniți la Iov, iar el apoi O să-i jertfească pentru voi, Și doar la rugăciunea sa, În pace, Eu vă voi lăsa, Fără a face, la mânie, După a voastră nebunie, Pentru că nu ați glăsuit Atât de drept cum a vorbit, Aici, robul Meu Iov, de Mine!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 De aceea, ia acum șapte tauri și șapte berbeci, duceți-vă la slujitorul Meu Iov și aduceți o ardere-de-tot pentru voi. Slujitorul Meu Iov să se roage pentru voi și Eu voi primi rugăciunea lui și nu vă voi face după nebunia voastră. Căci n-ați vorbit drept despre Mine ca slujitorul Meu Iov“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Acum, ia șapte viței și șapte berbeci; apoi duceți-vă la sclavul Meu – la Iov – și aduceți o ardere integrală pentru voi. Sclavul Meu să se roage pentru voi. Numai astfel voi primi rugăciunea lui (pentru voi); și nu vă voi pedepsi conform nebuniei voastre. Voi nu ați vorbit corect despre Mine ca sclavul Meu numit Iov!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Acum, luați pentru voi șapte viței și șapte berbeci! Mergeți la slujitorul meu Iob și aduceți-i ca ardere de tot pentru voi, și Iob, slujitorul meu, se va ruga pentru voi. Numai în vederea lui nu voi face după nebunia voastră, căci nu ați vorbit cu mine cele drepte ca slujitorul meu Iob.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Luați acum șapte viței și șapte berbeci, duceți-vă la robul Meu Iov și aduceți o ardere-de-tot pentru voi! Robul Meu Iov să se roage pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-ați vorbit așa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și acum luați‐vă șapte tauri și șapte berbeci și mergeți la robul meu Iov și aduceți o ardere de tot pentru voi și robul meu Iov se va ruga pentru voi, căci pe el îl voi primi, ca să nu vă fac după nebunia voastră; căci n‐ați vorbit de mine lucrul care este drept, ca robul meu Iov.

Onani mutuwo Koperani




Iov 42:8
33 Mawu Ofanana  

Avram, la Domnul, s-a rugat, Și-Abimelec s-a vindecat, Cu soața și roabele lui –


Acum, dă omului nevasta Și-ai să eviți, astfel, năpasta. El e proroc și, pentru tine, Se va ruga să-ți fie bine. Numai așa, nu vei muri. De nu i-o dai, toți veți pieri: Și tu și toată casa ta!”


Când Dumnezeu a ajutat Leviții de au ridicat Chivotul legământului Care este al Domnului, Șapte berbeci au fost luați, Pentru a fi, drept jertfă, dați. Apoi, lângă berbeci-acei, Au mai jertfit șapte viței.


Ei au adus șapte viței, Șapte berbeci și șapte miei, Și șapte țapi având menire De jertfe pentru ispășire. Aceste jertfe date sânt, Atât pentru locașul sfânt, Pentru-a lui Iuda seminție, Cât și pentru împărăție. Jertfele-apoi au fost luate – După poruncile lăsate De împărat – și duse-n dar, Pe al lui Dumnezeu altar, De către preoți, căci ei sânt, Ai lui Aron fii, pe pământ.


După ospețe, Iov avea Un obicei bun: își sfințea Copiii, căci el s-a gândit Că „Poate, au păcătuit Și-au supărat, pe Dumnezeu.” Astfel, după ospăț, mereu, De dimineață se trezea Și-o ardere de tot jertfea El, pentru toți copiii lui, Cerând iertarea Domnului.


Pe Iov” – Domnul a întrebat – „În vremea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat! El are sufletul curat, Se-abate de la rău mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu.”


El, chiar și pe cei vinovați, Îi izbăvește – pe cei care Își datorează-a lor scăpare Doar curăției mâini tale, Precum și îndurării Sale!”


Dacă te porți cu răutate Sau dacă vrei să faci dreptate, Are să fie-ndreptățit Sau de-al tău rău va fi lovit Numai unul asemeni ție, Deci tot un om – asta se știe!


Cei trei, cu sufletele pline De spaimă, grabnic, au fugit, Porunca de-au îndeplinit. Astfel scăpat-a Elifaz Bildad și Țofar, de necaz. Iov, pentru ei, a înălțat Domnului rugi, de i-a iertat Măritu-n bunătatea Lui.


El nu ne răsplătește-apoi, Precum păcătuit-am noi. Nu după răul săvârșit, Al nostru Domn ne-a răsplătit.


El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.


Picioarele. Fiii pe care Asupritorul tău îi are, Spre tine fi-vor îndreptați Și-n față îți vor sta plecați. Cei care te-au disprețuit Spre tine se vor fi grăbit. ‘Nainte-ți se vor aduna Și-n față-ți se vor închina. Vei fi, în gura orișicui, Drept o „Cetate-a Domnului”, „Sionul Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are”.


Domnul mi-a zis: „Să nu-ndrăznești, Pentru popor, să mijlocești!


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Doar al lor suflet, negreșit, Cei trei și l-ar fi mântuit Din acea țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.”


În cele șapte zile-n care Va ține-a Paștelui serbare, Îi va aduce Domnului, Arderi de tot, ‘naintea Lui. Întâi, va da șapte viței. Fără cusur să fie ei. Șapte berbeci are să dea, Fără cusur de-asemenea. Aceste jertfe vor fi date În șapte zile încheiate. Va da și-un țap având menire De jertfă pentru ispășire. Jertfele-acestea vor fi date, În șapte zile încheiate.


Balaam a zis, privind în zare: „Zidește-aici, șapte altare. Șapte berbeci apoi, să iei Și-asemenea șapte viței. Pe toți, voiesc să-i pregătești, Căci trebuie să îi jertfești.


Spre câmpul care s-a chemat Țofim, cei doi s-au îndreptat. Câmpul acela se găsește Pe muntele ce se numește Pisga; întreg cuprinsul lui, Este spre vârful muntelui. Șapte altare a zidit Balac, acolo, și-a jertfit Câte-un berbece și-un vițel.


Când au ajuns, Balaam a spus: „Șape altare să zidești Și jertfe, vreau să pregătești. Gătește-mi dar, șapte viței Și-apoi șapte berbeci să iei!”


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,


Află că Alexandru dar – Cel care este căldărar – Necontenit, mi-a făcut rău. Dar Domnul, după răul său, Încredințat sunt că, odată, Îi va da plata meritată.


S-aveți deplină cunoștință, Precum că e cu neputință, Ca sângele taurilor – Și-asemenea, al țapilor – Să poată șterge, vreun păcat.


De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.


E cineva bolnav, la voi? Chemați prezbiterii apoi, Ca să se roage, vă îndemn. Să-l ungă dar, cu untdelemn În Numele lui Dumnezeu Și să se roage, tot mereu,


Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.


Dacă îl vede cineva, Pe-un frate, c-a greșit, cumva, Păcătuind – și-acel păcat Nu-i către moarte îndreptat – Rugi facă, pentru frate’ său, Spre-a îndrepta lucrul cel rău. Dacă așa va proceda, Dumnezeu, viața, îi va da, Pentru cel care s-a rugat, Cari n-a făcut nici un păcat. Dar este și-un păcat mai mare Ce merge pe-a morții cărare. Pentru cel care o să poarte Acel păcat ce duce-n moarte, Nu îi voi spune, nimănui, Ca să se roage, Domnului.


Că a venit Iisus Hristos, Din cer, la noi, în lume, jos, Cu apă și cu sânge. Iată: Apă și sânge, totodată. Iar Cel care mărturisește Acestea și le-adeverește, Acuma, pe acest pământ, Nu-i altul decât Duhul Sfânt. Iar acest Duh neîntinat, E adevăru-adevărat.


Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.


David, în urmă, a luat Darul pe care îl aduse Abigail și-apoi îi spuse: „Du-te acasă. Fii pe pace, Căci eu, nimic, nu îi voi face, Soțului tău. Te-am ascultat Și-ngăduință-am arătat, Necontenit, față de tine, Căci ai văzut, te-am primit bine.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa