Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 42:16 - Biblia în versuri 2014

16 Avu o sută patruzeci De ani, în lume, de trăit Iov cel bătrân, și și-a privit Copiii așezați – pe toți – Și o mulțime de nepoți, Cuprinși în timp, pe patru neamuri.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani. El i-a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi până la a patra generație.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Apoi Iov a mai trăit încă o sută patruzeci de ani. El și-a văzut fiii și fiii fiilor lui până la a patra generație.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Iob a mai trăit apoi o sută patruzeci de ani și i-a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi: patru generații.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și Iov a trăit după aceasta o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi, patru neamuri.

Onani mutuwo Koperani




Iov 42:16
13 Mawu Ofanana  

Terah, în urmă a trăit Cam două veacuri și cinci ani. Apoi, împovărat de ani, El, în Haran, a și murit, Acolo unde-a locuit.


Avram, împovărat de ani – O sută șapte’șicinci de ani Ajuns-a de a împlinit –


Când a murit, Isac avea – În ani – osută și optzeci.


Anii pe care i-a avut Iacov de dus, în acea țară, Au fost șaptesprezece; iară, Anii pe care i-a trăit, Până când timpul i-a venit S-asculte ale morții șoapte, O sută patruzeci și șapte


Copiii cari i s-au născut Lui Efraim, el i-a văzut Pân’ la al treilea neam. Manase Avu un fiu, ce se chemase Machir. Acesta a avut Și el copii. Ei s-au născut Pe brațele bunicului.


A închis ochii și-a murit. Pe astă lume-a viețuit, O sută zece ani. Chemară Doctori, care-i îmbălsămară Trupul, iar frații l-au luat Și-ntr-un sicriu l-au așezat Pe Iosif – pe fratele lor – În țara Egiptenilor.


În țară, nu se mai găseau Femei frumoase, cum erau Fetele lui. Ele-au primit – Căci tatăl lor le-a dăruit – O parte mare, însemnată, Din moștenirea căpătată De frații lor, cei șapte. Deci,


Ca un copac cu multe ramuri, Fusese Iov, când – mulțumit, Sătul de zile – a murit.


Să-ți vezi copiii și pe cei Pe care îi vor naște ei! Pace, să facă Dumnezeu, Să fie-n Israel, mereu!


Ani șaptezeci, pe-a lumii față, Numără biata noastră viață. Cei tari, care sunt printre noi, Optzeci de ani ating apoi. Lucrul cu care se mândrește Omul, atât cât viețuiește, E numai trudă și durere, Căci anii trec și-apoi el piere.


Fiii copiilor, știut Este că a bătrânilor Cunună sunt. Copiilor, Slavă, le sunt ai lor părinți.


O sută douăzeci doar, sânt Anii lui Moise, pe pământ. Din clipa-n care a venit Pe lume, până a murit, Nu a slăbit a sa vedere Și n-a scăzut nici în putere.


După ce lucrurile-aceste S-au petrecut, fără de veste, Bătrânul Iosua – cel care, Pe Nun, ca și părinte-l are – Din astă lume, a pierit. În ziua-n care a murit, O sută zece ani făcuse, De când, pe lume, se născuse. El era robul Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa