Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 42:10 - Biblia în versuri 2014

10 Domnul îi dete robului Său Iov, starea de la-nceput: Tot ce-nainte a avut. Deci îndoit i-a-napoiat, Tot ceea ce i-a fost luat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 După ce Iov s-a rugat pentru prietenii săi, Domnul i-a redat bunăstarea; i-a dat de două ori mai mult decât a avut înainte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 După ce s-a rugat Iov pentru prietenii lui, Dumnezeu i-a dat din nou prosperitate. I-a oferit de două ori mai mult decât tot ce a avut înainte.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Domnul a întors captivitatea lui Iob când el s-a rugat pentru prietenii săi. Și Domnul a adăugat dublu la tot ceea ce avea Iob.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și Domnul a întors robia lui Iov când s‐a rugat pentru prietenii săi și Domnul a dat îndoit lui Iov ce avusese înainte.

Onani mutuwo Koperani




Iov 42:10
34 Mawu Ofanana  

Avram, la Domnul, s-a rugat, Și-Abimelec s-a vindecat, Cu soața și roabele lui –


Amația l-a întrebat Pe omul Domnului, de-ndat’: „Cu suta de talanți, cu care Eu am plătit oastea cea mare, Care din Israel îmi vine, Ce fac acuma? Cum e bine?” Omul lui Dumnezeu i-a spus: „Iată că Domnul Cel de Sus – De care eu, mereu, ascult – Poate Să-ți dea cu mult mai mult.”


Iov a avut mai mulți copii: Trei fete, dar și șapte fii.


Avea și șapte mii de oi, Cămile vreo trei mii, iar boi, Cinci sute de perechi avea Și măgărițe-asemenea. De mulți argați era slujit, Iar dintre cei din Răsărit – Prin felu-n care s-a purtat – A fost cel mai apreciat.


Cei trei, cu sufletele pline De spaimă, grabnic, au fugit, Porunca de-au îndeplinit. Astfel scăpat-a Elifaz Bildad și Țofar, de necaz. Iov, pentru ei, a înălțat Domnului rugi, de i-a iertat Măritu-n bunătatea Lui.


Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.


O! Izbăvirea de-ar veni Și din Sion de ar porni Pentru întregul Israel!… Are să vină timpu-acel, Când Domnul, prinșii de război, Îi va aduce înapoi. Atunci – în Iacov – o să fie O nesfârșită veselie. Mari bucurii – în timpu-acel – Are să aibă Israel.


O! Cine o să izbutească A face ca să se pornească, Din mijlocul Sionului, O izbăvire-a neamului Ce este al lui Israel? Iată că Dumnezeu e Cel Care aduce înapoi, În Iacov, prinșii de război. Atuncea, mare bucurie, În Israel are să fie.


Smeritul care-a arătat Frică de Domnul, a luat Răsplată, multă bogăție, Slavă și viață-n bucurie.


„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.


Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,


„Argintul tot este al Meu! Al Meu e aurul, mereu!” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-l are.


Moise, atuncea, a strigat La Dumnezeu și L-a rugat: „Vindecă Doamne, pe Maria! Vindecă-i, lui Aron, soția!”


Domnul, prin Moise doar, vorbește? Dar cum de nu se folosește – Ca să vorbească – și de noi?” Domnul a auzit apoi, Ce-a spus Maria, negreșit, Când, cu Aron, ea a vorbit.


Atunci, întreaga adunare A căutat să îi omoare, Cu pietre, dar n-a apucat, Căci peste cort, s-a arătat, Îndată, slava Domnului. Privirile poporului, Înmărmurite au văzut Când acest fapt s-a petrecut.


„Pune-l, pe Lazăr, ca să plece, Atunci, părinte – te rog eu – În casele tatălui meu” – Zise bogatul, lui Avram –


Cu mâna Mea, am făurit, Toate câte s-au pomenit?…”


Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.


Atuncea, Domnul Dumnezeu Îi va aduce înapoi, Pe robii voștri, iar de voi Va avea milă și-ndurare; Vă va lua pe fiecare, Dintre popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ – Pe unde-ați fost împrăștiați – Și iarăși fi-veți adunați.


Voi să vă amintiți, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Pentru ca să vă dea putere, Să dobândiți acea avere, Să-Și împlinească-apoi, cuvântul Și să Își țină legământul Ce l-a făcut, cu jurământ, Cu cei care, părinți, vă sânt.


Și pe Aron, Domnul avea Mânie-atunci, încât voia Să-l nimicească, negreșit, Pentru că a păcătuit. Eu m-am rugat și pentru el Și a scăpat, în acest fel.


Noi, fericiți i-am denumit, Pe toți cei care au răbdat. Ați auzit, neîncetat, De Iov – de tot ce-a suferit – Și ați văzut ce-a dobândit, La urmă, prin a sa răbdare, Căci Domnu-i plin de îndurare Și-ntotdeauna – ne-ndoios – El se arată-a fi milos.


Domnul înalță și coboară, El este Cel ce sărăcește, Precum și Cel ce-mbogățește.


Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa