Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 41:32 - Biblia în versuri 2014

32 În urmă-i, a sa coadă lasă Largă cărare luminoasă, Și-adâncul, plete de bătrân,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Lasă o urmă luminoasă după el, de parcă adâncul ar avea plete albe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Când se mișcă astfel, lasă o linie luminoasă în urma lui, făcând zonele adânci (din apă) să pară că ar avea plete albe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 În urmă, el lasă o cărare luminoasă, și adâncul pare ca pletele unui bătrân.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

32 El face să strălucească o cărare după el; adâncul pare cărunt de bătrânețe.

Onani mutuwo Koperani




Iov 41:32
12 Mawu Ofanana  

Vor trebui să lumineze Pământul, și să îl vegheze.”


Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei văl stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie.


Tu vei pleca – așa să știi – Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace. Până atunci însă, voi face Să ai o viață împlinită Și-o bătrânețe fericită.


Sătul de zile, fericit Că toate le-a făcut cu rost, S-a stins din viață și a fost, La neamul său, adăugat.


Iacov a zis: „Nu insistați! Pe Beniamin nu îl luați Cu voi! Fratele i-a murit Și-acum e singur. Negreșit, Că dacă vreo nenorocire L-ar paște, mi-ar fi peste fire Să mai trăiesc! Umeri-mi slabi, N-ar rezista. Perii mei albi – Oricât veți fi de-ndurerați – Va trebuii să-i îngropați!”


De-ntrebi, adâncul îți șoptește: „La mine nu-i!” Marea-ți răspunde: „Și nici la mine, nu se-ascunde!”


În mare tu, și ai ajuns Ca peste-al ei izvor să dai? Pe-al ei fund, pașii ți-i plimbai?


Cerul, încât apa îngheață Făcându-și piatră a sa față?


Cum clocotul cazanului Agită apa înfocată, La fel e marea tulburată De țepii săi, până-n străfund, Când și-i târăște pe-al ei fund.


Pare a fi. N-are stăpân Pe lume, ca să îi dea seamă. Este făcut să nu se teamă De nimenea și de nimic.


Părul cel alb e o cunună Pe care poate să o pună Neprihănirea – ea o are, Ascunsă, pe a ei cărare.


Tăria-i a tinerilor Slavă, iar a bătrânilor Podoabă de înțelepciune Sunt perii albi, ce-o să-i adune.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa