Iov 41:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ E cineva? Unde se-ascunde Cel care poate să-l sfideze Și gura să i-o descleșteze? Dar cât de înspăimântătoare Este dantura ce o are!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Cine ar îndrăzni să deschidă poarta gurii sale? Dinții ce o înconjoară sunt de groază.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Cine ar avea curajul să deschidă poarta gurii lui? Dinții care o înconjoară, sunt periculoși.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ În grumazul lui stă puterea și înaintea lui saltă groaza.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Cine va putea deschide porțile gurii lui? Șirurile dinților lui cât sunt de înspăimântătoare!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Cine poate deschide ușile feței lui? De jur împrejurul dinților lui este groază.

Iov 41:14 Mawu Ofanana

Iov 38:10

Unde ai fost tu așadar, Când mării, Eu i-am pus hotar, Iar porții ei, i-am pus zăvoare?

Iov 41:13

Cine-i va ridica veșmântul? Cine, de pe întreg pământul, Între-ale lui fălci, va pătrunde?

Iov 41:15

Iar solzii, de pe corpul lui, Sunt tari asemeni scutului, Și împreună sunt uniți De parcă-ar fi pecetluiți;

Psalmi 57:4

Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.

Psalmi 58:6

Te scoală Doamne și-i ajunge! Sparge-le dinții și le smulge Măselele, pentru că ei Sunt numai niște pui de lei!

Proverbe 30:14

Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite.

Qohelet 12:4

Până când, încă, nu se-nchid Ușile gurii – buzele – Și poți să-ți strecori vorbele. Când uruitul morii tale Slăbește, atunci și de ale Înaripatelor slab cânt Nopțile tulburate-ți sânt, Iar glasul cântăreților Nu-l mai auzi, răsunător, Ci-năbușit îl prinzi acum.

Daniel 7:7

În visul care l-am avut În miez de noapte, am văzut Încă o fiară-ngrozitoare, Grozavă și-nspăimântătoare. Puternică fusese ea Și niște dinți de fier avea. Cu dinți-aceia, ea mânca, Sfărâma prada și călca Ce rămăsese în picioare. Ea era înspăimântătoare. Deosebită s-a vădit De celelalte, negreșit, Pe cari ‘nainte le-am văzut. Ea, zece coarne, a avut.