Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 40:8 - Biblia în versuri 2014

8 Învățătură. Tu voiești, Dreptatea Mea, s-o nimicești? Osândă, vrei să Îmi dai Mie, Ca să îți scoți dreptate, ție?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Vei desconsidera oare judecata Mea? Mă vei condamna pentru a te îndreptăți tu?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Oare vei contesta dreptatea Mea? Mă vei condamna doar ca să te justifici tu?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Oare vrei să frângi judecata mea, ca să mă faci vinovat, iar tu să fii drept?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Vrei să nimicești până și dreptatea Mea? Și să Mă osândești, ca să-ți scoți dreptatea?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Vrei oare să‐mi frângi judecata? Vrei să mă osândești ca să fii îndreptățit?

Onani mutuwo Koperani




Iov 40:8
20 Mawu Ofanana  

Îți place să mă chinuiești? Sau poate că disprețuiești Făpturile mâinilor Tale, Pentru că ai găsit cu cale Ca bunătatea Ta cerească, Peste cei răi, să strălucească?


Și știi că sunt nevinovat Și că nu pot să fiu scăpat Din a Ta mână. Bine știu


Să-mi apăr pricina – priviți! – Sunt gata. Știu că am dreptate!


Iar Dumnezeu m-a părăsit Pe mână de nelegiuit, Supus fiind la al său plac, Încât nu știu ce să mai fac, Căci la cei răi sunt aruncat.


Atunci, să știți că tot mereu, Mă urmărește Dumnezeu Și cu-al Său laț mă învelește.


Cei trei oameni au încetat Să-i mai vorbească. L-au lăsat Să facă după cum voia, Văzându-l că se socotea


Curat. Fiul lui Barachel Din Buz, veni atunci la el. Elihu, era al său nume Și-a lui obârșie, în lume – Adică spița sa de neam – Este-n familia lui Ram. Elihu, rău, s-a mâniat, Pentru că Iov, nevinovat Față de Domnul, s-a crezut.


Acela care se vădește Cum că dreptatea n-o iubește Fiind al ei vrăjmaș, gândești Că va domnii? Sau osândești Tu, pe Cel Drept și-Atot Puternic? În fața Lui, nu-i nimeni vrednic!


Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.


Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel. Și cine o să îndrăznească, Apoi, să I se-mpotrivească? Întins e brațul Său cel tare: Cine îl va abate, oare?


Deci, chiar dacă voi ați avut Un legământ ce l-ați făcut Cu moartea și – fără-ndoială – Ați avut și o învoială Cu locuința morților, Vă spun, spre știrea tuturor, Că ele n-au să dăinuiască. Atunci când o să năvălească Urgia apei peste voi, Striviți veți fi de ea apoi.


Să-Mi amintești, să căutăm Apoi, ca să ne judecăm. Tu trebuie ca să vorbești, Dreptatea să ți-o dovedești.


„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,


N-o să se-ntâmple, nicidecum, Așa ceva, căci Dumnezeu Are să fie, tot mereu, Găsit că e adevărat, În timp ce toți – neîncetat – Drept mincinoși s-au pomenit, Așa precum a fost vestit Când, în Scriptură, a fost scris Acel cuvânt care a zis: „Prin vorba Ta, să fii găsit Tu, tot mereu, neprihănit, Biruitor adevărat, Atunci când fi-vei judecat.”


„Acum (vorbesc în felul lor, Adică al oamenilor) Voiesc să știe fiecare, Precum că dacă un om are, Un testament – și întărit Este acesta, dovedit – Să-l desființeze, nimenea, Din cei rămași, nu va putea, Și nici nu va putea – la fel – S-adauge, ceva, la el.


Iată ce vreau ca să zic eu: Când întărit-a Dumnezeu, Un testament, nu va putea, Să-l desființeze, nimenea. Nu poate fi dar, nimicit Ceea ce ne-a făgăduit, De Legea cari apare deci, La patrusute și treizeci De ani, de la promisiune.


Astfel, întâi e desființată Porunca, mai ‘nainte, dată, Din pricini de zădărnicie Și neputință – căci se știe


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa