Iov 40:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ „Eu sunt prea mic! Ce să-Ți răspund Când trebuie să mă ascund? Îmi pun mâna la gură. Tac! Atât mi-a mai rămas să fac!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ „Iată, eu sunt neînsemnat! Ce-aș putea să-Ți răspund? Îmi acopăr gura cu mâna.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ „Să știi că eu nu sunt un om remarcabil! Ce-aș putea să Îți răspund? Îmi pun mâna la gură.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ „Iată, eu sunt mic: ce [cuvânt] aș putea să-ți întorc? Îmi pun mâna la gură.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Iată, sunt prea mic; ce să‐ți răspund? Îmi pun mâna la gură!

Iov 40:4 Mawu Ofanana

Geneza 18:27

Avram, apoi, iar a vorbit: „Iată că eu am îndrăznit – Praf și cenușă precum sânt – Să Îi vorbesc Celui Prea Sfânt.

Geneza 32:10

Pentru credincioșia-Ți mare Și îndurările pe care Le-arăți robului Tău, prea mic Sunt eu, căci iată, cu nimic, Peste Iordan, eu am trecut – Doar un toiag e ce-am avut – Și-acum, atât am dobândit, Că două cete-am împărțit.

2 Samuel 24:10

În clipa-n care-a terminat Al său popor de numărat, David, puternic, își simțea – În piept – cum inima-i bătea. El, către Domnul, a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”

1 Regi 19:4

De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”

Esdra 9:15

O Doamne, Tu ești drept, mereu. Tu ești al nostru Dumnezeu. O rămășiță, suntem noi, Venită-n țară, înapoi. Noi, cei care am fost robiți, Suntem – prin Tine – izbăviți. ‘Naintea Ta suntem aflați Asemeni unor vinovați. De-aceea, nici nu putem sta Acuma, înaintea Ta.”

Esdra 9:6

Zicând: „O Doamne, sunt uimit De cele ce le-am auzit Și-acuma iată, mi-e rușine Să-mi ridic fața către Tine, Pentru că răul săvârșit, De-al meu popor, s-a înmulțit Și pân’ la cer au răzbătut Greșelile ce le-am făcut.

Neemia 9:33

În tot ce ni s-a întâmplat, Tu ai fost drept și credincios, Iar noi răi fost-am, ne-ndoios.

Iov 16:21

Dreptate, înaintea Lui, El să îi facă omului, Și Îl mai rog, în acest fel, Dreptate ca să facă El Și pentru fiul omului Contra prietenilor lui.

Iov 21:5

Priviți-mă și vă mirați Și-apoi, gura vă astupați, Cu mâna! Dacă mă gândesc,

Iov 29:9

Mai marii, cuvântările Și își astupau gurile.

Iov 31:37

Aici să vină, căci eu vreau Ca socoteală să îi dau! La fel ca pe un domn, doresc Să îl întâmpin, să-i vorbesc.

Iov 37:19

Arată-ne dar, ce putem, Ce trebuie noi să-I spunem; Căci suntem prea neștiutori Să Îi vorbim – bieți muritori.

Iov 40:3

Iar Iov, de glasul Lui pătruns, Plecându-și ochii, a răspuns:

Iov 42:6

Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”

Psalmi 39:9

Stau mut. Plin de tăcere-s eu, Căci văd cum Tu lucrezi mereu.

Proverbe 30:32

Dacă cumva, a ta mânie Te-mpinge către nebunie, Și dacă gânduri rele ai, Astupă-ți gura și-apoi stai;

Isaia 53:6

La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.

Isaia 6:5

Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”

Isaia 64:6

Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.

Plângerile 3:29

Să-și umple gura cu țărână Și să nădăjduiască până Nădejdea i se împlinește.

Езекиел 16:63

Ca de trecut să-ți amintești, Să-ți închizi gura, să roșești Cuprinsă de rușinea ta Atunci când Eu îți voi ierta Toate pe câte le-ai făcut, Păcatele ce le-ai avut. Așa va fi, cum am zis Eu, Care sunt Domnul Dumnezeu,”

Daniel 9:5

Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.

Daniel 9:7

Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați!

Levitic 13:12

Dar este altă socoteală, Când lepra face o spuzeală, Acoperind, cu-a ei culoare – Din cap și până la picioare – Pielea celui ce-i bănuit Cum că, de lepră, e lovit. La preot, se va arăta,

Miheia 7:16

Și neamurile vor vedea Aceste lucruri minunate Și au să fie rușinate, Cu toată marea lor putere. Au să rămână în tăcere, Cu mâinile la gură duse Și peste ea pecete puse, Și cu urechile-astupate.

Habacuc 2:20

Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!

Zaharia 2:13

Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”

Luca 18:13

În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”

Luca 5:8

Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”

1 Timotei 1:15

Adevărat s-a dovedit, Precum și vrednic de primit, Acel cuvânt care a zis – Și care-i, în Scriptură, scris – Că-n „lume, a venit Hristos, Spre-al mântui pe păcătos”, Iar dintre păcătoșii care, Această lume-acum, îi are, Întâiul, eu sunt socotit;

Judecători 18:19

„Să taci din gură, iar apoi, Mai bine ai veni cu noi Și ai să fii – de-acun ‘nainte – Preot al nostru și părinte! Dorești ca preot să îi fii Doar unui om? Mai bine vii Să stai alăturea de noi, Căci preot ai să fii apoi, Pentru un neam, în Israel.”