Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 40:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Acuma ești încredințat Iov, tu acel care-ndrăznești În contra Mea ca să vorbești? Tu cari pe Domnul L-ai mustrat, Mai ai cumva răspuns de dat?!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Cel ce se ceartă cu Cel Atotputernic Îi va da Lui învățătură? Acela care Îl mustră pe Dumnezeu trebuie să-I răspundă!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Acela care se ceartă cu cel Omnipotent, poate oare să Îl învețe? Cel care face reproșuri lui Dumnezeu, ar trebui să știe să Îi răspundă (la toate acestea)!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Oare cel care se ceartă cu Cel Atotputernic se retrage? Cel care-i reproșează lui Dumnezeu să răspundă!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Ești încredințat acum tu, care vorbești împotriva Celui Atotputernic? Tu, care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Cel ce pălăvrăgește se va certa oare cu Cel Atotputernic? Cel ce mustră pe Dumnezeu să răspundă!

Onani mutuwo Koperani




Iov 40:2
35 Mawu Ofanana  

De-aceea-I spun lui Dumnezeu: „Nu-Ți osândi robul, mereu! Arată-mi ce n-am făcut bine, Încât acum Te cerți cu mine!


Toți ceilalți oameni. Eu doresc, Lui Dumnezeu, să Îi vorbesc! În fața Lui, am să m-așez, Căci vreau ca să-mi înfățișez,


Să-mi apăr eu, pricina mea! Dovezi, în gura mea, abundă.


„Viu este Domnul, Cel ce poate Să-mi dea – însă nu-mi dă – dreptate. Viu este Cel Atot Puternic, Iar mie – un biet rob netrebnic – Îmi amărește viața. Eu,


De ce oare – mă-ntreb mereu – Mai dă lumină Dumnezeu, Celor ce suferă, sau viață Celor ce nu-i pot face față – Cu sufletele necăjite Și cu speranțele-ofilite?


De ce zic, „dă lumină El, Peste sărmanul om acel Care ar vrea ca să alerge, Însă nu știe unde merge Căci Dumnezeu l-a îngrădit”?


Așteptam milă, de la Tine! Văd însă, că Te lupți cu mine, Cu toată forța mâinii Tale!


Oh! Dacă aș găsi, cumva, Un om care să mă asculte, Să-mi spun necazurile multe! Voi, plângerea, mi-ați auzit: Iată că am și iscălit Apoi, această apărare! Acum, Cel cari putere are, Să-mi dea răspuns! Cine-o să vie, Potrivnic, oare, să îmi fie, Să îmi arate plângerea Semnată împotriva mea?!


Cu El vrei să te cerți tu, oare, Că n-a dat, pentru fapta Lui, Vreo socoteală omului?!


Încinge-ți dar, mijlocul, iute, Ca un viteaz, iar apoi stai Să te întreb și tu să-Mi dai


Apoi, Domnu-a continuat:


Iar Iov, de glasul Lui pătruns, Plecându-și ochii, a răspuns:


Sunt eu, precum este o mare? Sau un balaur sunt eu oare, De ai pus strajă-n jurul meu? Dacă, în gând, îmi vorbesc eu,


De vrea a se certa cu El, Atunci sărmanul om acel, Din mia de-ntrebări cu care Va fi-ntrebat, răspuns nu are


Ce este omul? E știut, De mult de tot, că e făcut Din lut – faptul e întărit De numele ce l-a primit – Și n-o să poată, cu acel Care-i mai tare decât el, Vreodată, să se judece.


Cine s-a sfătuit cu El, Să-I dea învățături astfel? Dreptatea și a ei cărare, Cine Îl învățase, oare? Cine-a putut ca să adune Și să Îi dea înțelepciune? Sau cine, oare, L-a-ndrumat, Pricepere de-a căpătat?


Acel ce Mă îndreptățește, Foarte aproape Se găsește. „Atuncea, cine va putea, Ca să vorbească-n contra Mea? Să vină-n față și să-Mi spună Și-apoi să mergem împreună!” Cine Îmi e potrivnic? Cine? Să-nainteze, înspre Mine!”


O cursă-n cale ți-am întins Și fără să te-aștepți, te-ai prins Tu, Babilonule, în ea, Căci ai căzut în cursa Mea!” „Ai fost ajuns și apucat, Pentru că tu ai cutezat Ca împotriva Domnului Să lupți, stârnind mânia Lui.


M-a întrebat: „De ce, la voi – În Israel – o zicătoare O folosiți într-una? Oare, De ce ziceți, neîncetat, Că „Aguridă au mâncat Părinții, însă la sfârșit, Iată că li s-au sterpezit Dinții copiilor, mereu”?


După ce, banii, i-au primit, Au început ca să cârtească:


Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”


Căci „Cine-a știut gândul Lui – Gândul ascuns, al Domnului – Spre a putea fi în măsură, Ca să Îi dea învățătură?” Dar gândul lui Hristos Iisus, Acum, în noi se află pus.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa