Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 40:11 - Biblia în versuri 2014

11 Valul mâniei să ți-l lași Să-i spulbere pe cei trufași.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Varsă-ți șuvoiul mâniei tale; uită-te la toți cei mândri și umilește-i.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Varsă-ți torentul mâniei tale. Privește la toți oamenii aroganți; și umilește-i!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Revarsă-ți indignarea mâniei, privește la orice aroganță și înjosește-o!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Varsă-ți valurile mâniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Varsă‐ți valurile mâniei și privește pe toți cei mândri și coboară‐i.

Onani mutuwo Koperani




Iov 40:11
34 Mawu Ofanana  

Umplut va fi pântecul lui, Doar cu mânia Domnului Ce o să cadă peste el; E săturat omul acel, Doar cu săgeți. De s-a-ntâmplat,


Cei răi, într-una, izbutesc Ca de necaz cruțați să fie, Scăpați în ziua de mânie.


Domnul zvârle, din cerul Său, Săgeți, asupra celui rău. Acesta-ncearcă să se-ascundă, Ca vârful lor să nu-l pătrundă.


Prinși de suflarea Domnului, Sub arșița mâniei Lui, Cei răi – cu toți – sunt nimiciți!


Atuncea când e mâniat, El mută munții. Zdruncinat,


Cu fulgere, Domnu-i lovește Pe-ai mei vrăjmași și-i risipește! Ascultă Doamne, a mea rugă: Lovește-i cu săgeți, să fugă!


Tu – care ești judecător Peste acest pământ – grăbește Și o răsplată dăruiește, La toți cei mândri, potrivit Cu ceea ce au săvârșit!


Iar dreapta Ta și-a arătat, Doamne, tăria. I-a zdrobit Pe toți vrăjmașii, negreșit.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.


De-aceea, tu nu vei mai sta Peste dregătoria ta, Ci te va smulge, negreșit, Domnul și fi-vei izgonit.


Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.


Din mijlocul băltoacelor, Își va întinde, rugător, Mâinile lui, ca să se scoată, Asemeni celui cari înoată; Dar Domnu-i spulberă mândria Și-i nimicește dibăcia.


Pe cei cari pe-nălțimi au stat I-a risipit și-a răsturnat – Apoi – cetatea cea-ngâmfată. Jos, la pământ, a fost culcată Și tăvălită în țărână, De-a Domnului temută mână.


De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”


Cunosc marea înfumurare, Pe cari mândrul Moab o are. Am auzit de fudulia, De semețire, de trufia Pe care veșnic le arată Inima lui cea îngâmfată.”


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


Iată acum, ce-a însemnat Visul pe care l-ai visat Iată ceea ce – negreșit – Cel Prea Înalt a pregătit Și-n scurtă vreme, se vădește, Asupră-ți, că se împlinește.


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.


Dar niște valuri revărsate Vor năvăli peste cetate Și-n felu-acesta – negreșit – Ninive fi-va nimicit. Vrăjmașii Lui sunt nimiciți Și până-n beznă urmăriți.


„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”


Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.


Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa