Iov 4:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Cuvântul tău a întărit Genunchiul slab și-a ridicat Pe cel care s-a clătinat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau și au întărit genunchii care se îndoiau.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Cuvintele tale i-au ridicat pe cei care erau într-o stare critică și au susținut genunchii care se îndoiau.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Cuvintele tale i-au ridicat pe cei care se poticneau și tu ai întărit genunchii îndoiți.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau și ai întărit genunchii care se îndoiau.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Cuvintele tale au ridicat pe cel ce se poticnea și ai întărit genunchii ce se plecau:

Iov 4:4 Mawu Ofanana

Iov 29:11

Limba; cine m-a auzit Vorbind, mi-a spus că-s fericit, Iar ochiul care m-a văzut, M-a lăudat. Multe-am făcut.

Iov 29:25

Mie – la oamenii acei – Să merg, să povestesc cu ei, Mult mi-a plăcut. Mă așezam În frunte și parcă eram Un împărat, între soldați, Mângâietor, printre-ntristați.”

Iov 4:3

De multe ori, i-ai învățat Pe alții și puteri ai dat Brațelor care-au obosit.

Iov 4:5

Și-acuma, ce văd eu? Ei bine, Ești slab, când e vorba de tine! Deci tu dacă ai fi atins, Te tulburi! Oare, nu-n adins, E frica ta de Dumnezeu? Nu îți e ea, sprijin, mereu?

Psalmi 145:14

Cei care cad sunt sprijiniți De Domnul și sunt întăriți, Iar cei ce sunt încovoiați, De către El sunt îndreptați.

Proverbe 12:18

Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.

Proverbe 25:11

Cuvântul care e rostit Tocmai la timpul potrivit, E măr de aur, minunat, În coșuleț de-argint purtat.

Isaia 50:4

„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.

Daniel 5:6

A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.

2 Corinteni 2:7

Acum, e bine să-l iertați Și-i bine să îl mângâiați, Ca nu cumva, mâhnirea-i mare S-ajungă-apoi să îl doboare.

2 Corinteni 7:6

Dar, numai bunul Dumnezeu, Care îi mângâie, mereu, Pe cei smeriți, ne-a mângâiat, Atunci când Tit s-a-nfățișat.

1 Tesaloniceni 5:14

De-asemenea, dragii mei frați, Vă mai rugăm, să îi mustrați Pe cei cari – fără îndoială – Trăiesc în neorânduială. Pe cei ce-s deznădăjduiți, Îmbărbătați-i! Sprijiniți, Pe cei ce-s slabi! Fiți iertători, Necontenit, și răbdători.

Evrei 12:12

De-aceea, să vă întăriți Genunchii ce vă sunt slăbiți; De-asemeni, trebuie-ntărite Și mâinile ce-s obosite.