Iov 4:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Al vieții fir îi e tăiat Și moare: cât s-a străduit, Înțelepciune, n-a găsit!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor, însă fără să fi dobândit înțelepciune».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Li se taie firul care îi ține; și mor lipsiți de înțelepciune!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Oare nu este smulsă funia [cortului] lor? Ei mor, dar nu cu înțelepciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Li se taie firul vieții, mor și tot n-au căpătat înțelepciunea!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Nu este smulsă oare funia cortului lor în ei? Mor, și nu în înțelepciune!

Iov 4:21 Mawu Ofanana

Iov 18:21

Iată ce soartă au, mereu, Cei ce nu știu de Dumnezeu.”

Iov 32:9

Nu vârsta, precum am crezut, Nu ea aduce-nțelepciune; Nici bătrânețea – pot a spune – Nu te ajută-n judecată.

Iov 36:12

Dar dacă nu L-au ascultat, Uciși de sabie-au pierit În bezna care i-a orbit.

Iov 8:22

Aminte ia, la ce ți-am spus! Vrăjmașii tăi vor fi stârpiți Și de rușine-acoperiți! Ale lor corturi au să piară Și-ai lor urmași au să dispară!”

Psalmi 39:11

Pe om, Tu Doamne îl lovești, Pentru păcate-l pedepsești, Încât el e asemenea Precum este și molia, Căci în mânia Ta cea mare, Atingi ceea ce, scump, el are. Am înțeles din toate-aceste, Că o suflare omul este. (Oprire)

Psalmi 39:5

Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)

Psalmi 49:14

Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.

Psalmi 49:20

Omul ce-i pus în cinste mare, Dacă pricepere nu are, Atunci va fi asemănat Cu-n dobitoc, bun de tăiat.

Proverbe 5:23

Să moară, el va fi lăsat, Pentru că s-a văzut că are Lipsă de orice înfrânare, Și-mpiedicat are să fie În nesfârșita-i nebunie.

Isaia 14:16

Cei ce te văd, mirați privesc Și plini de spaimă glăsuiesc: „Acesta este omul care Cutremura pământ și mare?

Isaia 2:22

Să nu vă-ncredeți, niciodată, În oameni, pentru că ei – iată – În nări au numai o suflare. Ce fel de preț dar, omul are?

Luca 12:20

Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Iacov 1:11

Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.