Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 4:20 - Biblia în versuri 2014

20 Și astfel, tot ce-i muritor, De dimineață, e lovit, Iar până-n seară-i nimicit Și va pieri. Când se sfârșește Din lume, nu-și mai amintește Nimeni, de el, căci e uitat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 De dimineață până seara sunt zdrobiți; pier și sunt dați uitării pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Sunt distruși de dimineața până seara. Mor; și sunt uitați pentru totdeauna!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 De dimineață până seara sunt striviți și [nimeni] nu pune [la inimă]: ei pier pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pentru totdeauna și nimeni nu ține seama de ei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 De dimineața până seara sunt sfărâmați, sunt pierduți în veac fără să se ia aminte la ei.

Onani mutuwo Koperani




Iov 4:20
14 Mawu Ofanana  

Un neam, cu alt neam, se bătea; Cetățile de-asemenea, Purtau războaie între ele, Pentru că-n vremurile-acele, Cu multe tulburări, mereu, Le strâmtorase Dumnezeu.


Treizeci și doi de ani avuse, Când împărat el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat, Apoi, opt ani, încoronat. El a murit făr’ a lăsa Păreri de rău în urma sa. Apoi a fost adăugat La neamul său și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are, Dar nu-n mormântul pregătit Pentru cel care-a-mpărățit.


Dacă cel care a murit Să învieze ar putea, Atunci doar și nădejdea mea S-ar întări în suferință Și-ar sprijini a mea ființă, Până când îi va fi schimbată Starea în care e aflată.


De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.


Într-una, Tu îl urmărești Și doar când i-ai schimonosit Fața, abia l-ai slobozit.


Căci anii mei, pe-acest pământ, Acuma, pe sfârșite sânt Și voi pleca pe o cărare, Spre-o altă lume – știu – din care N-am să mai vin nicicând ‘napoi, Și-n veci nu voi mai fi cu voi.”


Îi va pieri, și amintirea Numelui său va să dispară Din ulițe, când o să moară.


Până la cer să se ridice, Pieri-va, iar ceilalți vor zice, Înspăimântați: „Unde e oare?”


A doua oară am trecut, Dar dispăruse – a pierit. L-am căutat, dar în zadar, Pentru că nu l-am mai aflat.


Mută-Ți a Ta privire dar, Să pot ca să răsuflu iar, Până nu plec, cât mai sunt viu, Căci încurând n-am să mai fiu!


Cei răi lucrează fără teamă. Dacă ei însă înverzesc Ca iarba și dacă-nfloresc, Aceasta-i numai ca să fie Înlăturați, pentru vecie.


Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa