Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 4:13 - Biblia în versuri 2014

13 Eram, atuncea, adormit; Eram exact în clipa când, De-a nopții vise, al meu gând, Puternic, era frământat, Când omul este cufundat În somn adânc; eu am simțit

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor avute noaptea, când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 În mijlocul neliniștii din timpul vedeniilor nopții, când oamenii sunt într-un somn profund,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 În coșmarurile din viziunile de noapte, când cade somnul adânc peste oameni,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 În gânduri din vedenii de noapte, când cade somnul adânc peste oameni,

Onani mutuwo Koperani




Iov 4:13
15 Mawu Ofanana  

În zare, soarele-a apus. De-un somn adânc, a fost răpus Avram – apoi s-a-nspăimântat, În întuneric cufundat.


Văzând aceasta, Dumnezeu L-a cufundat într-un somn greu. Din trupul celui adormit A scos o coastă, și-a lipit Carnea la loc, cum era ea.


Lui Dumnezeu nu I-a plăcut. Pe împărat, S-a mâniat Și noaptea-n vis S-a arătat, Spunându-i lui Abimelec: „Iată, din viață-am să te trec, Din pricina femeii care Tu ai luat-o. Știi tu oare, Că este a altui bărbat?”


A adormit și a visat O scară mare – rezemată Jos, pe pământ – și înălțată, Cu vârful, pân’ la cer. Erau Mulți îngeri, care se urcau


Dar Dumnezeu S-a arătat, Pe când Laban era culcat, Și-n vis, astfel i-a poruncit: „Ferește-te! Nesocotit, Să nu fii, când îl vei vedea! Să nu îi spui vreo vorbă rea, Lui Iacov, când ai să-l găsești! Ai grijă dar, cum îi vorbești!”


Domnul, la Iacov, a venit Și-ntr-o vedenie-a vorbit: „Iacove! Iacov!” „Iată-mă! – Răspunse el. „Ascultă-Mă:


Atunci, cum groaza m-a lovit, Cum spaima-n gheare m-a luat, Cum oasele mi-au tremurat.


Atuncea când l-am auzit Pe acel om că mi-a vorbit, Cu fața la pământ – de-ndat’ – Eu am căzut, jos, leșinat.


După aceea – negreșit – Taina i s-a descoperit, Lui Daniel, care-a avut O viziune și-a văzut Tot ceea ce s-a arătat În vis, marelui împărat. Vedenia ce o zărise, În timpul nopții o primise. Atunci L-a binecuvântat Pe Domnul Cel adevărat, Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului.


Un vis, atuncea, am visat Și tare m-am înspăimântat. De gânduri fost-am urmărit Și de vedenii hăituit Îmi era duhul. Ce-am văzut – În vis – de groază m-a umplut.


Pe când vorbea, eu am picat, Jos, la pământ, și-am leșinat. El m-a atins însă, și-apoi M-a așezat iar, înapoi, În locu-n care am mai stat


Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa