Iov 39:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ L-am slobozit din legătoare, Căci în pustiu i-am dat sălaș Și pe-un pământ sărac, locaș.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ I-am dat deșertul să-i fie casă și regiunea sărată să-i fie locuință.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ I-am dat deșertul ca pe o casă a lui; și teritoriul sărat îi este locuință.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ pentru care am pus lăcașul în Arabáh și locuința, în ținutul sărat?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ I-am dat ca locuință pustiul și pământul sărac ca locaș.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ căruia i‐am dat pustia drept casă și pământul sărat drept locuință?

Iov 39:6 Mawu Ofanana

Iov 24:5

Aceștia ies de dimineață – La fel cum caută verdeață Măgari sălbatici în pustie – La lucru, plată să le fie Pâinea pentru copiii lor.

Iov 39:7

De zarvele cetăților, El râde. Glas poruncitor, Nicicând el nu a auzit,

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Ieremia 14:6

Măgarii cei sălbatici care Își cată loc de așezare Pe înălțimi ce-s pleșuvite, Își au privirile topite, Pentru că, iarbă, nu găsesc. Trag aer și-apoi sforăiesc Furioși, asemeni șerpilor, Căci nu-și mai află hrana lor.”

Ieremia 17:6

Omul acela, negreșit, Este ca un nenorocit Care se află în pustie Și nici nu vede, nici nu știe Când fericirea se arată, Căci a lui casă-i așezată În locuri arse, pustiite, Care nu pot fi locuite, Într-un pământ sterp și sărat.

Ieremia 2:24

Pe măgărița din pustie, Prinsă de-a ei patimă vie, Cine are să o oprească Și pofta să nu-și împlinească? Cei care vor, o și găsesc, Chiar dacă nu se ostenesc, Pentru că, iată, toți acei O vor găsi în luna ei.

Езекиел 47:11

Mlaștini și gropi, nenumărate, Nu au să fie vindecate, Căci sunt lăsate ca să cadă Toate acestea, sării, pradă.

Osea 8:9

Măgar sălbatic și răzleț, Israelul se arătase Când în Asiria plecase, Iar Efraim daruri a dat, Prieteni, când și-a căpătat!

Deuteronom 29:23

Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –