Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 39:24 - Biblia în versuri 2014

24 Când sună trâmbițele toate, Pământ mănâncă, n-are stare, Fierbe de-aprindere și pare

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbița.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Este foarte agitat. Mănâncă pământul! Nu stă liniștit până când sună goarna.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Freamătă, se agită și înghite pământul; nu dă crezare decât sunetului de trâmbiță.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Mănâncă pământul cu furie și mânie și n‐are astâmpăr când sună glasul trâmbiței.

Onani mutuwo Koperani




Iov 39:24
10 Mawu Ofanana  

Când îi vedeam că li se-nmoaie Inima-n piept, eu le zâmbeam Și astfel îi îmbărbătam. Nimeni s-alunge, nu putea, Seninul, de pe fața mea.


Dar pot eu, oare, să-L vestesc Cum că aș vrea să Îi vorbesc? Cine e cel care dorește Să fie păgubit? Firește,


Tolba și arcul zăngănesc, Lancea și spada strălucesc De șaua lui stând agățate.


Că te îndeamnă: „Înainte!”, Căci de departe calul simte Mirosul bătăliilor.


Dacă mă rog și-s ascultat, Totuși, nu sunt încredințat Că Și-a plecat El – Dumnezeu – Urechea Sa, la glasul meu,


„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.


Căci Eu sunt cu luare-aminte Și-aud dar, ale lor cuvinte. Cum trebuie, ei nu vorbesc, Iar când fac rău, nu se căiesc. Nimănui, rău, nu i-a părut Și nu se-ntreabă: „Ce-am făcut?” Nu sunt, deloc, neliniștiți, Ci își încep, nestingheriți, Necontenita alergare, Asemenea calului care Se-aruncă-n luptă, ne-ncetat.


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Privindu-L, ucenicii Lui Au fost cuprinși de bucurie, Dar nu credeau ca El să fie. Iisus văzu-ndoiala lor Și zise, ucenicilor, Spre a le-o-nlătura: „Voi, oare, Aveți, aicea, de mâncare?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa