Iov 38:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ De-a lui măsură, tu știai? Dar știi cine le-a stabilit? Și știi tu cine a zvârlit Frânghia pentru măsurat, Peste-a lui față? N-ai aflat?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Cine i-a hotărât măsurile? Știi? Cine a întins sfoara de măsurat peste el?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Cine i-a decis dimensiunile? Știi? Cine a pus sfoara de măsurat peste el?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Cine a pus dimensiunile sale, știi? Sau cine a întins peste el funia?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Cine i‐a hotărât măsurile, dacă știi? Sau cine a întins sfoara peste el?

Iov 38:5 Mawu Ofanana

Iov 11:9

Mai lată-i decât orice mare, Și-n lung întrece chiar pământul. Dacă va apuca Prea Sfântul

Iov 28:25

Când greutate-a rânduit El, vântului, și-a stabilit

Iov 34:13

Cine L-a pus să cârmuiască Pământul? Sau vreun împărat, Lumea în grijă, I-a lăsat?

Psalmi 19:4

Veștile ei se răspândesc Peste pământ și-l împânzesc, Cutreierând lumea cea mare, Până la ale ei hotare. În ceruri, mâna Domnului Un cort întins-a soarelui.

Psalmi 78:55

Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.

Proverbe 8:27

Când Domnul ceru-a întocmit, Am fost acolo și-am privit; Atunci când zare a trasat Peste adânc și-a atârnat,

Proverbe 8:29

Când mării – cea de sine plină – Hotar apelor ei i-a pus – Și să nu-l calce El i-a spus – Pământul când l-a-ntemeiat,

Isaia 34:11

Ci pelicani doar, și arici Vor stăpâni de-acum, aici; Corbul și bufnița cutează, În ăst ținut de se așează, Căci doar cumpăna nimicirii Și cu frânghia pustiirii Se vor întinde peste el, Să judece locul acel.

Isaia 40:12

„Dar cine reușit-a, oare, Ca apele, să le măsoare? Sau cine o fi măsurat Cerul și-apoi a adunat Toată țărâna cea pe care Fața pământului o are, Iar în măsura-n care-o puse, Doar o treime se umpluse? Cine-a venit cu un cântar, Să cântărească munții? Dar, Cu cumpăna, cine-a venit, Când dealurile-a cântărit?

Isaia 40:22

Iată, El este așezat, Mereu, deasupra cerului Ce este al pământului, Iar oamenii de pe pământ, În fața Lui, lăcuste, sânt. Cerul, l-a-ntins ca pe-o maramă Și l-a lățit – de bună seamă – Ca pe un cort, căci l-a gătit Să-i fie bun de locuit.

2 Corinteni 10:16

Că vom putea atuncea – știm – Ca Evanghelia, s-o vestim Și în ținuturile care Le-aveți, dincolo de hotare, Fără ca să pătrundem noi, În lucrul altuia apoi, Căci nu vrem să ne lăudăm, De-a gata, când, ceva, luăm.

1 Samuel 2:8

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.