Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 38:4 - Biblia în versuri 2014

4 Învățătură! Unde-ai fost Când toate le-am făcut cu rost? Pricepere de-ai căpătat, Atunci când am întemeiat Pământul, tu unde erai?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Unde erai când am așezat temeliile pământului? Spune, dacă ai pricepere!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Unde erai când am pus temeliile pământului? Spune-mi dacă știi!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Unde erai când am întemeiat pământul? Fă-mi cunoscut dacă știi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune dacă ai pricepere!

Onani mutuwo Koperani




Iov 38:4
18 Mawu Ofanana  

La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul.


Iată istoria cerului, Precum și a pământului – Cu toate au luat ființă Doar prin a Domnului voință.


Buzele tale. Ești tu, oare, Cel cari întâietate are? Ești primul care a văzut Lumina? Oare ești născut ‘Nainte să se fi-nălțat Dealuri și munți? Sau tu ai stat În adunarea Domnului?


Când greutate-a rânduit El, vântului, și-a stabilit


Cine L-a pus să cârmuiască Pământul? Sau vreun împărat, Lumea în grijă, I-a lăsat?


Acest pământ – cum e știut – Tu, în vechime, l-ai făcut, Iar cerurile – negreșit – Mâinile Tale le-au urzit.


Toate-au să piară, știu prea bine, Însă Tu Doamne vei rămâne. Ca și o haină veche sânt Și-ai să le schimbi ca pe-un veșmânt.


Pe temelii tari ai zidit Pământul, când l-ai întocmit Și de aceea niciodat’, El n-o să fie clătinat.


Pe-nțelepciune a zidit Domnul pământul, iar apoi A-ntins de-asupră-i ceruri noi, Cu-a Lui pricepere. Știința


Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare?


Din tot ce-a făcut Dumnezeu, Prima lucrare am fost eu, ‘Nainte ca orice să fie.


Cine s-a sfătuit cu El, Să-I dea învățături astfel? Dreptatea și a ei cărare, Cine Îl învățase, oare? Cine-a putut ca să adune Și să Îi dea înțelepciune? Sau cine, oare, L-a-ndrumat, Pricepere de-a căpătat?


Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat.


Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”


Și-apoi: „Tu Doamne, la-nceput, Pământ și ceruri, ai făcut. Și ceruri și pământ și stele, Din mâna Ta, ieșit-au ele.


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa