Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 38:1 - Biblia în versuri 2014

1 Din mijlocul de nepătruns Al vijeliei, i-a răspuns, Atuncea, lui Iov, Dumnezeu:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, zicând:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dumnezeu i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Domnul i-a răspuns lui Iob din furtună și a zis:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Domnul a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:

Onani mutuwo Koperani




Iov 38:1
16 Mawu Ofanana  

Viețuitoarele apoi, Vor profita de legământ – Tot ce se mișcă pe pământ: Și păsări și vite și fiare; Toate ce-au fost cu voi și care, Acum, din arcă au ieșit, Așa cum Eu am poruncit.


Domnul i-a zis, prorocului: „Te-așază-n fața Domnului, Pe munte, sus!” El a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie-n peșteră ședea Atuncea când, pe lângă ea, Trecut-a Domnul. La-nceput, Un vânt puternic a trecut. Acel vânt, munți, a despicat Și stâncile le-a sfărâmat. Dar în acel puternic vânt Nu se aflase Cel Prea Sfânt. În urma vântului cel tare, Pornit-a un cutremur mare. Nici în cutremurul iscat, Nu era Cel Prea Sfânt, aflat.


Ilie, din Ghilgal, pornise, Iar Elisei îl însoțise. Domnul, atuncea, a voit Să îl ridice, negreșit, La cer. Printr-un vârtej de vânt, El l-a luat de pe pământ.


Singuri, pe drum, cei doi erau. Mergeau agale și vorbeau, Când din înalturi a venit Un car, din flăcări întocmit, Iar caii care îl trăgeau, De-asemeni, tot de foc, erau. Uimit sta Elisei, pe loc, În timp ce carul cel de foc, Într-un vârtej de vânt l-a dus, Pe-al său stăpân, în ceruri, sus.


În ochii Tăi”. Aaa! Să dorească, Doar, Dumnezeu să îți vorbească! La tot ce-ai spus, de ți-ar răspunde


A tras o boltă – cum se știe – Pe fața apelor. Știm iar, Cum că a stabilit hotar Între lumină și-ntuneric – Le-a despărțit El, Cel Puternic.


Dar Iov, acum, să iei aminte, La toate care, prin cuvinte, ‘Naintea ta le-am zugrăvit. Te rog, privește liniștit, Minunile lui Dumnezeu!


Noi știm că vijelia mare, Din miazăzi, mereu pornește; Din miazănoapte, ne lovește Frigul și vânturile, fața.


Apoi, Domnu-a continuat:


Domnul, lui Iov, i-a zis apoi, Din mijloc de furtuni și ploi:


Când m-au uitat, eu am zărit, Din miazănoapte c-a venit Un vânt năpraznic, un nor gros Și-un snop de foc vijelios, Ce răspândea, fără-ncetare, În jurul său, lumină mare. În al ei mijloc se vădea A fi ceva care lucea, Putând a fi asemuită Cu o aramă lustruită, Ieșind din para focului, Aflându-se deasupra lui.


Domnul este îndurător Și îndelung e răbdător, Însă tăria ce o are Este deosebit de mare. Nu-l va lăsa nepedepsit Pe cel cari, rău, s-a dovedit. Umblă-n vârtej și în furtună, Iar norii care se adună Sunt numai praful cel pe care Îl iscă ale lui picioare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa