Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 37:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Aceste lucruri, când le-ascult, Inima mea tremură mult Și sare de la locul ei.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În fața acestor lucruri, inima îmi tremură și saltă din locul ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În fața acestor lucruri, îmi tremură inima și se deplasează din locul ei!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Într-adevăr, pentru aceasta îmi tremură inima și sare de la locul ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot și sare din locul ei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Din pricina aceasta și inima mea tremură și se mișcă din locul ei.

Onani mutuwo Koperani




Iov 37:1
15 Mawu Ofanana  

Mă înspăimânt, mă pomenesc Că trupu-mi este apucat De un puternic tremurat Și întrebări, gându-mi, lovesc:


Prin tunet, Domnul Își vestește Prezența. Turma chiar Îl știe Și simte când El o să vie.”


Să ascultăm toți, dragii mei, Smeriți, glasul tunetului Și bubuitul gurii Lui!


Din mijlocul de nepătruns Al vijeliei, i-a răspuns, Atuncea, lui Iov, Dumnezeu:


Atunci, cum groaza m-a lovit, Cum spaima-n gheare m-a luat, Cum oasele mi-au tremurat.


De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.


Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.


Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


De-odată, ca stârnit de vânt, Mare cutremur de pământ Pornitu-s-a, de s-a simțit Cum temnița s-a zguduit, Din temelie, dezlegați Fiind toți cei întemnițați.


Când temniceru-a auzit Aceste vorbe, a cerut O lumânare și-a văzut Că totu-i precum i s-a spus. Speriat, atuncea, el s-a dus, La Pavel și Sila. Apoi, Îndată-n fața celor doi, Jos, la pământ, s-a aruncat;


De Dan, a spus apoi, astfel: „Ca și un pui de leu, e Dan, Cari se aruncă din Basan.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa