Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 36:7 - Biblia în versuri 2014

7 Privirea Lui nu-i părăsește Pe cei neprihăniți. Ei sânt – Cu cei mai mari de pe pământ – Pe-al domnilor tron așezați, Alăturea de împărați.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Nu-Și ia ochii de la cei drepți, ci îi așază pe tron împreună cu împărații și îi înalță pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Nu Își întoarce privirea de la cei corecți, ci îi urcă pe tron împreună cu regii și îi înalță pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Nu-și abate ochii de la cel drept, îi [pune] cu regii pe tron, îi face să șadă și-i înalță pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Nu-Și întoarce ochii de la cei fără prihană și-i pune pe scaunul de domnie cu împărații, îi așază pentru totdeauna ca să domnească.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 El nu‐și trage ochii de la cel drept și acesta este cu împărații pe scaunul de domnie și îi spune să șadă în veac și sunt înălțați.

Onani mutuwo Koperani




Iov 36:7
24 Mawu Ofanana  

Al Domnului, în ăst popor. Îngroapă-ți moarta, după lege, Și cel mai bun mormânt alege Căci vei vedea cum, negreșit, De nimeni nu vei fi oprit. Deci, ia mormântul orișicui.”


Te-așez acum dar, ca să fii Mai mare-n casa mea, să știi! De tine – hotărăsc azi eu – Va asculta poporul meu! Doar cu-al meu scaun de domnie, Voi fi mai mare. Să se știe!”


Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


Căci a ajuns acest Iudeu A fi întâiul așezat, În cinste, după împărat. Era de vază-ntre Iudei Și foarte prețuit de ei, Căci fericire-a căutat, Pentru-al său neam, neîncetat, Voind mereu, prin vorba lui, Doar binele, poporului.


Avea și șapte mii de oi, Cămile vreo trei mii, iar boi, Cinci sute de perechi avea Și măgărițe-asemenea. De mulți argați era slujit, Iar dintre cei din Răsărit – Prin felu-n care s-a purtat – A fost cel mai apreciat.


Tu, pentru a ta ridicare, Te vei ruga, căci Dumnezeu, Dă ajutorul Său, mereu, Celor ce-și țin ochii plecați.


N-a cunoscut, El, Dumnezeu, Cărările pasului meu? Și oare nu mi-a numărat Toți pașii care i-am călcat?


Spune-mi – din câte-ai auzit – Nevinovatul a pierit? Sau oamenii neprihăniți Au fost, vreodată, nimiciți?


Iov de la Domnu-a căpătat – Pentru-ale lui bune purtări – Noian de binecuvântări, Mai mult ca-n primi ani de viață. Cu-n zâmbet blând pe a sa față, Bătrânul Iov, acum, privea Averea-i mare, căci avea Patrusprezece mii de oi, Cămile șase mii, iar boi, Perechi o mie – numărat – La care s-au adăugat O mie măgărițe; iar Pe lângă bogății, drept dar,


Înalță El, pe cei smeriți Și-i mântuie, pe necăjiți.


Scăparea unui împărat Nu e-n mulțimea oștilor; Scăpările vitejilor, De-a lor putere nu-s legate;


Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,


Mereu sunt cei neprihăniți, De ochii Domnului priviți Și-a Lui ureche e plecată La ale lor strigăte-ndată.


Pe cei răi, El nu-i va lăsa, Căci își întoarce Fața Sa În contra lor și astfel sânt Înlăturați de pe pământ Și ștearsă-i pomenirea lor.


Pentru a mea neprihănire, Mi-ai dat Tu, Doamne, ocrotire Și pe vecie-n fața Ta, M-ai pus pe mine-apoi, a sta.


Am să-l împlânt ca pe-un drug mare Care e pus într-un loc tare. Un jilț de slavă o să fie, La al său tată-n seminție.


Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.


Doar Domnul este credincios: El vă-ntărește, ne-ndoios, Căci voi sunteți poporul Său, Și vă păzește, de cel rău.


Peste toți cei neprihăniți, Întotdeauna, ațintiți Se află ochii Domnului, Și-aminte ia urechea Lui, La rugăciunile pe care Ei I le fac, fără-ncetare. Întoarsă-i fața Domnului, Doar împotriva omului Cari face răul.” Însă, cine –


Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa