Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 36:16 - Biblia în versuri 2014

16 Că a greșit. Din strâmtorare, Iar vei fi scos și îți spun eu Că te va pune Dumnezeu Într-un loc larg și-n libertate, Iar masa, plină de bucate, Are să-ți fie. Dar greșești,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Tot așa te-ar fi scos și pe tine din necaz, te-ar fi dus într-un loc larg, unde este libertate deplină, și ar fi pus pe masa ta mâncare gustoasă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Așa te-ar fi scos și pe tine din necaz, te-ar fi adus la un loc larg, departe de dificultăți, și ar fi pus pe masa ta mâncăruri speciale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Și pe tine vrea să te atragă din gura strâmtorării la loc larg, unde nu este strâmtoare, și ceea ce va fi pe masa ta va fi plin de grăsimi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Și pe tine te va scoate din strâmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, și masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Da, te‐ar fi scos și pe tine din gura apăsării la loc larg unde nu este strâmtoare și ce este pe masa ta ar fi plin de grăsime.

Onani mutuwo Koperani




Iov 36:16
16 Mawu Ofanana  

‘Nainte-ți. Puțin lucru, oare, Sunt mângâierile pe care Ți le dă Domnul, orișicând, Și vorbele ce-atât de blând, Acuma, ție îți vorbesc?…


Ieșirile îmi sunt tăiate Și nu mai pot, nicicum, să trec. Aș vrea, oriunde, ca să plec – Să îmi urmez căile mele – Dar nu pot, pentru că pe ele, El, beznă grea, a-mprăștiat.


„E fericit omul certat De Dumnezeu. Neîncetat, Să prețuiești mustrarea Lui.


Când la strâmtoare m-am aflat, Pe Dumnezeu eu L-am chemat. Al meu glas, El l-a auzit Și ajutor mi-a dăruit. De la strâmtoare m-a luat Și în loc larg m-a așezat.


La loc larg, El m-a scos, mereu, Și m-a scăpat, căci se vădește Cum că pe mine mă iubește.


Neprihănirea, mi-a zărit Și după ea m-a cântărit, Căci după inima-mi curată – În urmă – El mi-a dat răsplată.


Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.


Și n-ai să-Ți lași robul să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă. Știu că mereu, Tu mă veghezi Și în loc larg ai să m-așezi.


Al desfătărilor șuvoi Îi va scălda-n undele sale, Căci din belșugul Casei Tale, Cu toții fi-vor săturați Și au să fie adăpați.


Sufletu-mi este săturat – Precum te saturi de bucate Grase, miezoase, minunate – Și-atunci, pe buze au să-mi vie Doar strigăte de bucurie, Prin care-am să Te laud eu.


Când sunt în așternutul meu, De Tine doar îmi amintesc Și doar la Tine mă gândesc,


Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.


De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.


„Am s-o ademenesc, să fie Dusă, în urmă, în pustie, Căci să-i vorbesc, găsesc cu cale, Să-i placă mult, inimii sale.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa