Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 36:11 - Biblia în versuri 2014

11 De se supun și Îl ascultă, Primesc – pe lângă viață multă – Și fericire, cât trăiesc. În bucurie își sfârșesc Viața și-n trai îmbelșugat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Dacă Îl ascultă și-L slujesc, își vor sfârși zilele în prosperitate, și anii lor în fericire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Dacă Îl ascultă și Îl slujesc, zilele lor se vor termina în pace, iar anii lor vor ajunge la final în bucurie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Dacă vor asculta și-i vor sluji, vor termina zilele lor în bunăstare și anii lor, în desfătare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Dacă ascultă și se supun, își sfârșesc zilele în fericire și anii în bucurie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Dacă ascultă și‐i slujesc, își vor trece zilele în fericire și anii în plăcere.

Onani mutuwo Koperani




Iov 36:11
21 Mawu Ofanana  

Rugile împăratului, Pe Domnul, L-au înduplecat Și-atuncea ajutor i-a dat, Căci la Ierusalim apoi, El îl aduse înapoi Și la domnie-l așezase. Astfel a cunoscut Manase Căci numai Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu.


Și nu leapădă. Ei își lasă Liberi copiii să le iasă Și să se zbenguie apoi, În jurul lor, ca niște oi.


Își trec zilele-n fericire, Dar într-o clipă, nu mai sânt, Căci se pogoară în mormânt.


Prieten fii, cu Dumnezeu, Și pace vei avea, mereu! Ai să fii iarăși fericit


Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.


Iov de la Domnu-a căpătat – Pentru-ale lui bune purtări – Noian de binecuvântări, Mai mult ca-n primi ani de viață. Cu-n zâmbet blând pe a sa față, Bătrânul Iov, acum, privea Averea-i mare, căci avea Patrusprezece mii de oi, Cămile șase mii, iar boi, Perechi o mie – numărat – La care s-au adăugat O mie măgărițe; iar Pe lângă bogății, drept dar,


Ferice de cei care cată Ca să nu facă niciodată Nelegiuiri, umblând mereu Pe căile lui Dumnezeu!


Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.


Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.


Acel ce mă va asculta, Fără de griji, însă, va sta Și-o să trăiască liniștit, De toate relele, ferit.”


Dacă vreți voi să căutați Poruncile-Mi să le urmați, De rodul cel mai bun din țară O să aveți – toți – parte, iară.


Acuma dar, seama luați Și faptele vă îndreptați! Păziți porunca Domnului, Căci El, în bunătatea Lui, Se va căi de gândul Său Și n-o să vă mai facă rău!


Doar o poruncă, Eu le-am dat Și-n acest fel am cuvântat: „Să ascultați de glasul Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu. Umblați precum am poruncit, Pe căile ce le-am gătit, Pentru ca astfel, voi să fiți, Întotdeauna, fericiți.”


Aceste toate fiind spuse, Vor trebui a fi aduse, Din partea voastră, tot mereu, Doar mulțumiri, lui Dumnezeu: Când robi ați fost voi, în păcat, El va făcut de-ați ascultat, În inimi, de dreptarul care Această-nvățătură-l are, Pe care voi ați auzit-o Și-n urmă, iată, ați primit-o.


Când toate se vor fi-ntâmplat, Întreg poporul, strâmtorat – În zilele de la sfârșit – Se va întoarce, negreșit, La Domnul și smerit va sta Și de-al Său glas, va asculta.


Căci este de puțin folos, Acea deprindere trupească; Însă, evlavia cerească, Mereu, este folositoare, Căci ale vieții viitoare, Făgăduinți, se află-n ea, Și are – de asemenea – Promisiunile de-acum, Pentru, al vieții noastre, drum.


Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.


Doar în plăceri, voi ați trăit Și-n desfătări, cât v-ați aflat, Pe-acest pământ. V-ați săturat Inima voastră-n acest fel, Chiar și în ziua de măcel.


Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa