Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 34:19 - Biblia în versuri 2014

19 Nu cată fața celor mari; Deosebiri, între cei cari Bogați sunt sau săraci, nu-ncap ‘Naintea Lui: la fel Îi plac; Ale Lui mâini i-a modelat Pe toți și-apoi, viață le-a dat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Care nu îi favorizează pe domnitori, nici nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 El nu este părtinitor cu cei care sunt conducători; nici nu face diferențe între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 El nu caută la fața căpeteniilor și nu este străin față de strigătul celui sărac, pentru că lucrare a mâinilor sale sunt toți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Lui?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Cu cât mai puțin celui ce nu caută la fața mai marilor și nu privește pe bogat mai mult decât pe sărac! Căci toți sunt lucrarea mâinilor sale.

Onani mutuwo Koperani




Iov 34:19
28 Mawu Ofanana  

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?


Pentru că Domnul Dumnezeu E Dumnezeul tuturor. El este Domnul domnilor. Doar El e Dumnezeul tare, Doar El este Domnul Cel Mare Și Dumnezeu-nfricoșat Care, nicicând, nu a cătat La fețele oamenilor Și nu primește darul lor.


Petru, privirea, și-a rotit Peste cei care s-au aflat, Acolo strânși, și-a cuvântat: „Într-adevăr, văd bine eu, Acuma dar, că Dumnezeu Nu e, nicicând, părtinitor.


Acela care o să cate Să umble doar cu strâmbătate, Răsplata ei, o s-o primească, Prin ceea ce-o să făptuiască. Un lucru să se știe bine: Nicicând, nu are a se ține, Seamă ‘naintea Domnului, De cum e fața omului.”


Voiesc să știe fiecare, Că, în vedere, nu se are, Nicicând, ‘naintea Domnului, Felul sau fața omului.


Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.


Și voi, stăpânilor, cătați Ca bine doar, să vă purtați, Cu-ai voștri robi. Să vă feriți, Amenințări, să folosiți, În contra lor, căci voi vedeți Că toți, doar un Stăpân aveți Și știți că, fața omului, Nu prețuiește-n ochii Lui.


Frica de Dumnezeu să fie Cu voi și-n frâu ea să vă ție. Vegheați, de-acuma, fiecare, Asupra faptelor pe care Aveți ca să le săvârșiți, Pentru că-n Dumnezeu, să știți, Nelegiuiri nu sunt aflate Și nici, în seamă, nu-s luate Fețele oamenilor. El, Daruri, nu ia, de nici un fel.”


Aceia care sunt, cumva, Socotiți drept a fi ceva – Oricine-ar fi, vreau ca să știe, Precum că nu îmi pasă mie, De nimenea, pentru că eu Știu că nu cată Dumnezeu, La fețele oamenilor, Ci doar la inimile lor – Că sunt de vază, pot să zic, Cum că nu mi-au adus nimic.


Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.


Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.


Acel ce m-a știut pe mine Să mă-ntocmească-atât de bine În pântecele mamei, El – Oare – nu l-a făcut la fel Și pe cel cari mi-a fost argat? Aceeași mână ne-a lucrat Și-avem același Dumnezeu.


Să nu faceți, la judecată, Vreo nedreptate, niciodată: Pe cel sărac, să nu-l priviți La față, ca să-i părtiniți, În schimb, pe toți aceia cari Sunt dintre oamenii cei mari; După dreptate, căutați, Pe toți ca să îi judecați.


Omul sărac, cu cel bogat, Se întâlnește ne-ncetat, Pentru că Domnul – e știut – Pe amândoi că i-a făcut.


Pentru că nouă, negreșit, Acuma, ni s-a dăruit O-mpărăție care – iată – Nu va putea fi clătinată, Mulțumitori să ne-arătăm, Lui Dumnezeu și să-ncercăm Să Îi aducem închinare, Evlavioși, cu frică mare,


Atunci când Domnul Se arată, El va intra la judecată Cu cei mari ai poporului, Precum și cu bătrânii lui: „Voi ați mâncat via și – iată – Prada de la sărac luată În casa voastră se găsește!


Dar strigătele tale-ajung? De la necaz, ele te smulg? Puterea-ți toată, adunată, Crezi că e-n stare să te scoată Când ceasul cel greu va suna?


Îi țineți parte Domnului? Sunteți apărătorii Lui?


În ochii Lui, cei mari n-au preț; Varsă asupra lor, dispreț; Dezleagă brâul celor cari Sunt la putere, fiind mari.


El, robi, îi ia, de vrea, pe toți – Îi ia robi chiar și pe preoți. El îi răstoarnă pe puternici, Oricât s-ar crede ei de vrednici.


Îți place să mă chinuiești? Sau poate că disprețuiești Făpturile mâinilor Tale, Pentru că ai găsit cu cale Ca bunătatea Ta cerească, Peste cei răi, să strălucească?


A mai ales lucruri privite Drept josnice, disprețuite, Ba chiar și lucruri ce nu sânt, Spre-a nimici, de pe pământ, Pe cele care-s în ființă,


Nu, nu! – căci vă va osândi, Atunci când se va dovedi Că în ascuns vă străduiți, În lucru și Îl părtiniți!


N-am să privesc la-nfățișare! Nu am să fac nici o-ncercare De-a lingușii pe cineva!


Și domnitori și împărați, De El, la fel, toți sunt tratați: „Nevrednici” și „Nelegiuiți”, Deopotrivă sunt numiți!


Bogatul nu va da în plus, Ci doar atât cât Eu am spus; Nici cel sărac nu va putea Ca mai puțin de-atât să dea, Căci pentru toți e stabilit, Jumate siclu, de plătit. Deci obligat e fiecare, Pentru a lui răscumpărare – A sufletului, așadar – Să-i facă Domnului, ăst dar.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa