Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 33:23 - Biblia în versuri 2014

23 Doar dacă o să mijlocească Un înger, pentru omu-acel,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Dar dacă ar fi un înger lângă el, un mijlocitor, unul dintr-o mie, care să-l înștiințeze pe om ce este drept,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Totuși, este posibil să se găsească un înger pentru el, un intermediar – unul dintr-o mie – care să îl informeze, spunându-i ce este corect (să facă).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Dacă ar fi un mesager pentru el, un interpret dintr-o mie ca să-i facă cunoscută omului dreptatea sa,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Dar, dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Dacă se află pentru el un înger, un tâlcuitor, unul din o mie ca să arate omului ce este drept pentru el;

Onani mutuwo Koperani




Iov 33:23
32 Mawu Ofanana  

„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


Noi, astfel dar, am fost aleși Și-n astă lume-apoi trimeși, Căci suntem împuterniciți Ai lui Hristos, așa să știți! Și, ca și cum chiar Dumnezeu Ar îndemna prin noi, mereu, Fierbinte vă rugăm, frumos, În Sfântul Nume-al lui Hristos, Cu Dumnezeu – dragii mei frați – De-ndată, să vă împăcați!


Mult încercat de trudă-am fost, Dar n-am dat peste ce-am dorit; Căci dintr-o mie, am găsit Un singur om care să-mi steie În față, dar nici o femeie.


Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.


Hagai, trimisul Domnului, A glăsuit poporului, Așa precum a poruncit Domnul atunci când a vorbit. Poporului i-a zis apoi: „Domnul a spus: „Eu sunt cu voi!”


De-aceea, Domnul S-a-ngrijit Să ne ajungă, negreșit, Nenorocirea arătată – Așa precum a spus, odată – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Se-arată drept a fi mereu, În tot ceea ce a făcut Și face. Dar noi nu am vrut Să ascultăm de glasul Lui, Deși suntem ai Domnului.


Dacă pe cineva mâhnește, În urmă iar îi dăruiește – În bunătatea Lui cea mare – Nemărginita-I îndurare.


Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.


Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești


Pe Dumnezeu. Pe Cel Puternic Nu-L va ajunge – căci nu-i vrednic De-așa ceva – nimeni. Se știe Că este mare în tărie! El – dacă nu găsește vină, Dacă dreptatea e deplină – Nu frânge! Nu va căuta, Vinovății, de-a inventa!


Îmi iau temeiuri de departe Și ți le-nșir ca într-o carte. Prin ele, ție – sau oricui – Dreptatea Ziditorului, Încerc ca să o dovedesc.


Chiar dacă spui tu că nu-L vezi, Pricina ta – poți să mă crezi – În fața Lui se află, iar Tu, răbdător, așteaptă-L doar!


Arată-mi dar, unde greșesc, Să văd – nu ca în alte dăți – Și nu voi face nedreptăți.”


Nu! Negreșit, El n-a putut, În tot ceea ce a făcut, Fărădelegi să săvârșească.


Vă rog acuma, glasul meu – Voi care pricepuți sunteți – Să-l ascultați și de puteți, Vreau bine a mă înțelege! Departe-i de fărădelege Și nedreptate Cel de Sus! Așadar – după cum am spus –


Și de te-ar face a pătrunde În taina-nțelepciunii Sale, Vedea-vei că pe a tale, Multe greșeli înfăptuite, Nu sunt prea aspru răsplătite.


De vrea a se certa cu El, Atunci sărmanul om acel, Din mia de-ntrebări cu care Va fi-ntrebat, răspuns nu are


În tot ce ni s-a întâmplat, Tu ai fost drept și credincios, Iar noi răi fost-am, ne-ndoios.


Îngerul Domnului S-a dus, Pân’ la Ghilgal, și-astfel a spus, Când, la Bochim, a poposit: „Eu, din Egipt, v-am izbăvit, Căci din robia cea amară V-am scos, ca să vă dau o țară, Așa cum am făgăduit În vremea-n care am vorbit Cu-ai voști’ părinți. Atuncea, Eu Am zis că „legământul Meu, Nu am să-l rup, nicicând, cu voi”.


Vouă vă spun, Neamurilor: Apostol sunt, al tuturor Popoarelor, și îmi slăvesc Slujba pe care o-mplinesc.


Să îl ajungi!” El a fugit Și imediat l-a auzit Pe famenul ce-n car ședea, Că, pe Isaia, îl citea. Filip i-a zis: „Te-ai dumirit? Oare, din ceea ce-ai citit, Ceva, ceva, ai priceput?”


Ei au răspuns: „Noi am visat Câte un vis foarte ciudat. Dar nimeni n-o să se găsească, Să poată să le tălmăcească.” „Ăst înțeles e-al Domnului, Dar fiecare – visul lui – Vă rog să mi-l istorisiți – Bine-nțeles, dacă doriți.”


El, nici un om, nu mai găsește Și nimeni nu mai mijlocește. Atunci, cuprins e de mirare, Dar Îl ajută brațu-I tare. Neprihănirea Domnului Este, atunci, sprijinul Lui.


Nu este nimeni, între noi, Ca mâna, peste amândoi,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa