Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 31:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar oare, nu este pieirea Pentru cei răi? Nenorocirea Nu-i pentru cei fără de lege? Nu pot, un lucru, a-nțelege:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei ce comit nelegiuiri?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Oare necazul nu este (pregătit) pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei care comit nedreptatea?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Oare nu este pieire pentru cel nedrept și dezastru pentru cel care săvârșește deșertăciune?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Oare nu este nenorocire pentru cel nedrept și prăpăd pentru lucrătorii nelegiuirii?

Onani mutuwo Koperani




Iov 31:3
21 Mawu Ofanana  

L-a văzut astfel atârnând, Un om, pân’ la Ioab, s-a dus, În mare grabă, și i-a spus: „Pe Absalom, eu l-am aflat: Într-un stejar, e spânzurat.”


Foamea, puterile-i, sleiește Și-alăturea de el pășește Nenorocirea, pe cărare.


Aceasta-i soarta celui rău: Iată ce i-a fost hărăzit, Ce moștenire, a primit!”


Cum că se poate întâmpla Să li se stingă candela, Să se pogoare sărăcia Și să-i cuprindă; iar mânia Lui Dumnezeu să îi lovească Și-n felu-acesta să simțească Durerea, pe acest pământ,


Cei răi, într-una, izbutesc Ca de necaz cruțați să fie, Scăpați în ziua de mânie.


Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui!


Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.


Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!


Că-n loc alunecos îi pui, Ca în prăpăd să îi arunci. Scăpare pentru cei răi nu-i – Am înțeles abia atunci.


Ca o furtună peste fire, Când fi-veți de nenorocire Ca de-un vârtej învăluiți, Când de necazuri încolțiți Veți fi cuprinși de strâmtorare.


Pieri-va. Calea Domnului E zidul ce l-a apărat Pe omul cel nevinovat; Topenie se dovedește, Pentru cel care săvârșește


Este o mare bucurie Pentru un om neprihănit, Când binele l-a-nfăptuit; Dar pentru cei ce-n rău lucrează, Să facă bine, e o groază.


Domnul – atunci – Se va sălta Și iată că se va purta Așa după cum bine știm Că a făcut la Perațim. Se va stârni mânia Lui, Ca-n valea Gabaonului, Căci Își va împlini, pe dată – Atunci – lucrarea Lui ciudată Și lucrul nemaiauzit, Pe care El l-a pregătit.


Dar dacă Dumnezeu, apoi, Va face-aici – față de voi – Un lucru nemaiauzit, Prin care îi va fi-nghițit Pământul, pe aceștia trei – Cu toate câte le au ei – Veți ști că au păcătuit Și că, pe Domnul, L-au hulit.”


„Intrați pe poarta strâmtă! Iată Că largă este poarta, lată Se vede calea, spre pierzare; Iar numărul acelor care Pășesc pe ea, este sporit.


Și ce putem să spunem noi Atunci când Dumnezeu, apoi – Spre-a-Și arăta a Sa mânie Și-a Lui putere să se știe – A suferit, plin de răbdare – O vreme – niște vase care Ale mâniei sunt, din fire, Făcute doar, pentru pieire,


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Parte-au să aibă – dragii mei – De o pedeapsă foarte mare, Cari este-o veșnică pierzare Din fața slavei Domnului, Precum și de la fața Lui,


„Dar în norod, s-au ridicat Proroci, care s-au arătat, Cum că sunt mincinoși apoi. De-asemenea, și între voi, Învățători mulți au să vie, Dar mincinoși ei au să fie. Ei, pe furiș, au să strecoare, Doar erezii nimicitoare, Căci ei se vor fi lepădat De Cel ce i-a răscumpărat – Deci de Stăpânul – și-au să vadă, Asupra lor, cum va să cadă, Din cer, năpraznica pierzare, Ce-i va lovi pe fiecare.


Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.


Dar o femeie-a aruncat, Atunci – de sus – o piatră mare, Așa cum râșnița doar are. Piatra aceea l-a lovit Pe-Abimelec și i-a zdrobit, Îndată, țeasta capului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa