Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 30:8 - Biblia în versuri 2014

8 Biete ființe oropsite, Sărmane și-aruncate-afară De-ai lor, din propria lor țară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume, erau alungați din țară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Erau fii ai nebunilor și ai celor fără nume. Ei au fost alungați din acest teritoriu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Fii de nebun și fii de fără-nume, sunt alungați din țară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Ființe mârșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Copii ai celor fără minte, da, copii ai oamenilor de niciun nume au fost biciuiți din țară.

Onani mutuwo Koperani




Iov 30:8
17 Mawu Ofanana  

El a umblat în calea lor, Adică a-mpăraților Care-au domnit în Israel, Pentru că a făcut la fel Ca și Ahab – la rândul său – Înfăptuind ce este rău, ‘Naintea Domnului, mereu.


Pe calea lui Ahab, și el A mers, mereu, făcând la fel, Doar lucruri care s-au văzut Că, Domnului, nu i-au plăcut. Prin felu-n care s-a purtat, Necontenit, a arătat Că e un ginere, astfel, Al casei lui Ahab, și el.


Pe calea lui Ahab, și el A mers mereu, făcând la fel, Căci maică-sa îl sfătuia. Povețele date de ea, Necontenit au fost vădite Că sfaturi sunt, nelegiuite.


Prin mărăcini stau rătăcite,


Acum, acești oameni, pe mine – Cum singuri vedeți și voi bine – Mă pun în cântecele lor. Batjocură sunt, tuturor!


„Eu sunt prea mic! Ce să-Ți răspund Când trebuie să mă ascund? Îmi pun mâna la gură. Tac! Atât mi-a mai rămas să fac!


Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.


Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.


„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?


Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu,


Înțelepciunea e izvorul De viață, pentru muritorul Ce-o stăpânește. Dar se știe, Căci cel nebun, prin nebunie, Are să fie pedepsit.


Nebunul, nebunii doar, spune Și nu nutrește gânduri bune În inimă. Cugetul său E îndreptat doar către rău. Astfel, neadevărul lui E împotriva Domnului, Căci sufletul celui lihnit, Flămând să-l lese a voit Și-apoi să ia, a căutat, Apa celui ce-i însetat.


Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”


Voi azvârli cu murdării, Asupra ta, așa să știi! Te înjosesc și de ocară Ajunge-vei, în orice țară.


În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.”


Fata a alergat să-i dea, Vestea aceasta, mamei sale: „Ce-i cer?” – i-a zis. Atunci, cu cale, Irodiada a găsit, Că este timpul potrivit, De-a-și pune planu-n aplicare; Ea-i spuse fetei: „Știu că are Să-ți dea orice, stăpânitorul. Acum, Ioan Botezătorul, Cere a fi decapitat!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa