Iov 30:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ Că foarte mult am suferit – Vedeți și voi – e lucru cert. Chiar măruntaiele mi-au fiert – Și-mi fierb încă, neîncetat – Căci iată, am fost apucat Și de-a durerii zi lovit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ Adâncul ființei mele fierbe fără încetare; zilele suferinței vin peste mine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Organele mele îmi fierb permanent. Vin peste mine zile de suferință.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Îmi fierb măruntaiele și nu se potolesc, îmi vin în întâmpinare zile de necaz.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Îmi fierb măruntaiele și nu se odihnesc; zile de întristare au venit peste mine.

Iov 30:27 Mawu Ofanana

Psalmi 22:4

Părinții noștri au privit La Domnul, căci în El credeau Și izbăvire căpătau.

Psalmi 38:8

Puterile-mi sunt spre pieire, Zdrobit sunt cu desăvârșire.

Exodul 8:20

Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Te scoală, dis de dimineață, Și-i ieși lui Faraon în față. Când va veni la apă el, Îi vei vorbi în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Să-l lași tu, pe poporul Meu, Acum, să plece, în pustie, Unde să Îmi slujească Mie.

Ieremia 31:20

„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Plângerile 1:20

„Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.

Plângerile 2:11

Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.